2 intrări

  • ponos ponoasă
  • potnog patnog patnojă podnog pocnajeni pocnoj pocnojie podnoaje podnojă pognoj pognojie pomnoaje pomnoj pomojnii ponog ponoș pornoj pornojie potinojie potnoc potnoj

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONÓS, ponoase, s. n. 1. (Pop.) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele.Expr. (Reg.) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. 2. (Pop.) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă. ♦ Nume rău, poreclă (defăimătoare). 3. (Înv. și reg.) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concr.) plângere, reclamație, jalbă. 4. (Pop.) Cusur; vină. 5. (Reg.) Glumă, șotie; poznă. – Din sl. ponosŭ.

PONÓS, ponoase, s. n. 1. (Pop.) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele.Expr. (Reg.) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. 2. (Pop.) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă. ♦ Nume rău, poreclă (defăimătoare). 3. (Înv. și reg.) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concr.) plângere, reclamație, jalbă. 4. (Pop.) Cusur; vină. 5. (Reg.) Glumă, șotie; poznă. – Din sl. ponosŭ.

ponos2 sn [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 17 / Pl: ~oase / E: bg dal понос] (Ban; csnp) 1 Daruri. 2 Pomană.

ponos1 sn [At: CORESI, EV. 67 / V: (reg, 19) ~oa sf / Pl: ~oase, ~uri / E: slv поносъ, mg panasz] 1 (Îrg) Calomnie. 2 (Îrg) Bârfă. 3 (Îrg) Batjocură. 4 (Îrg) Insultă. 5 (Îrg) Dezonoare. 6 (Reg) Epitet defăimător. 7 (Reg) Nume rău care se atribuie cuiva. 8 (Reg; construit cu verbe ca „a găsi”, „a scoate”, „a arunca”) Vină. 9 (Reg; construit cu verbe ca „a găsi”, „a scoate”, „a arunca”) Cusur. 10 (Îe) A pune (cuiva) ~ sau a pune (pe cineva) în (sau întru) ~ A acuza pe cineva. 11 (Pop; construit cu verbe ca „a purta”, „a duce”, „a trage”) Consecință neplăcută pe care o are de suportat cineva de pe urma propriilor sale fapte sau de pe urma faptelor altcuiva, din cauza unor circumstanțe nefavorabile etc. 12 (Pop; pex) Neplăcere. 13 (Pop; pex) Nemulțumire. 14 (Pop; pex) Necaz. 15 (Îlv) A-i purta (cuiva) ~ A dușmăni. 16 (Îe) A-și face ~ cu cineva A avea neplăceri cu cineva. 17 (Reg; îe) A se arăta cu ~ A fi supărat. 18 (Mol) Glumă. 19 (Mol) Poznă. 20 (Reg) Plângere.

PONÓS, ponoase și ponosuri, s. n. 1. Injurie, blam, hulă, clevetire; insultă, calomnie. Născocesc adesea ponoase și porecle, uneori binemeritate. I. BOTEZ. ȘC. 118. N-avea să scoată captă în lume Sultănica, ea, care de bună ce era, și-ar fi dat și dumicatul din gură, că începeau șușuitul și ponoasele. DELAVRANCEA, S. 14. Era să-l las, măicuță, Cu gluma și să tac Era să țip obraznic, Ori ce era să fac? Și tot pe mine, biata, Și vină și ponosi COȘBUC, P. I 266. ◊ (În construcție cu verbele «a rămîne», «a trage», «a purta») Cînd se întoarse de la oaste, împăratul Amfitrion își găsi nevasta însărcinată... Acest împărat tăcu din gură și primi să poarte ponosul. ISPIRESCU, U. 17. ◊ Expr. A-i purta (cuiva) ponos = a-i fi (cuiva) ciudă pe cineva, a purta (cuiva) pică. Nu cumva pentru asta ai să-mi porți ponos? HOGAȘ, M. N. 199. 2. Cusur, vină. Ori m-ai luat cu graba, să-mi scoți la urmă niscaiva ponoase? TOPÎRCEANU, B. 96. Nu era așa căscăund flăcăul acesta și pe nedrept îi atîrnau de coadă acest ponos ceilalți argați din sat. ISPIRESCU, G. 230. Bag însă de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38. ♦ Aluzie. Ne și trage cîte-un ibrișin pe la nas despre fata popii de la Folticeni Vechi: ba că-i fată cuminte, ba că-i bună de preuteasă, ba c-ar fi potrivită cu mine... și cîte ponosuri și tilcuri de-a lui popa Buligă cel buclucaș. CREANGĂ, A. 94. 3. Consecință neplăcută; necaz, povară, neajuns. Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III 10. El poartă ponosul Ș-altul roade osul. PANN, P. V. I 82. Unii cu foloasele, alții cu ponoasele.Expr. A-și face ponos cu cineva = a-și face de lucru cu cineva, a-și pune mintea cu cineva, a ajunge la neplăceri cu cineva. Și n-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dau grămadă jos, Dar m-am ferit să-mi fac ponos Cu toți nebunii. COȘBUC, P. I 199.

PONÓS ~oáse n. 1) pop. Consecință neplăcută. A trage ~oasele. 2) Imputație falsă prin care se discreditează o persoană; defăimare; bârfeală; calomnie. /<sl. ponosu

PONOS s.n. (ȚR) Defăimare, ocară, batjocură. Luatu-mi-au D[u]mn[e]zeu ponosul mieu (o c a r a m e a B 1938). BIBLIA (1688). Aleg mai vîrtos a muri pentru Hristos decît să slujască cu ponos și cu necinste M 1698, apr. 42r, col. I; cf. M 1780, apr. 68v, col. I. Etimologie: sl. ponosŭ. Cf. balamuție, blojeritură, blojitură, clevetă, mozavirie.

ponos n. 1. nume rău: ce e frumos, poartă ponos PANN; 2. poreclă: numele tău va rămânea pângărit cu ponosul de tâlhar ISP.; 3. greșală: i-a găsit ponoase. [Slav. PONOSU, rușine].

ponós n., pl. oase (vsl. po-nósŭ, dezonoare, rușine, sîrb. ponos, mîndrie, rus. ponös, oprobriŭ, ceh. ponos, plîngere; ung. panasz, plîngere. V. pri-nos). Fam. Nume răŭ: a scoate cuĭva ponos. Defect: acest om are multe ponoase. A duce saŭ a trage ponosu saŭ ponoasele, a suferi, a îndura: tu să facĭ, și eŭ să duc ponosu? – Vechĭ și ponóslu (d. ponosluĭesc, după maslu, măsluĭesc).

POTNÓG, potnogi, s. m. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut, pe care se apasă cu picioarele pentru a schimba ițele; tălpig, iapă; p. ext. sfoara cu care se leagă aceste pedale. – Din bg. podnoga.

POTNÓG, potnogi, s. m. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut, pe care se apasă cu picioarele pentru a schimba ițele; tălpig, iapă; p. ext. sfoara cu care se leagă aceste pedale. – Din bg. podnoga.

patnog s vz podnog[1] modificată

  1. În original, tipărit incorect: vz podnojie. Sub acest cuvânt nu este consemnată varianta de față — LauraGellner

patno sf vz podnog[1] modificată

  1. În original, tipărit incorect: vz podnojie. Sub acest cuvânt nu este consemnată varianta de față — LauraGellner

pocnajeni[1] ssp vz podnog corectată

  1. Accentul necunoscut – precizare luată din definiția principală. Aici, cuv. este accentuat incorect pocnajeni LauraGellner

podnog sm [At: DAMÉ, T. 135 / V: (reg) patn~, patnogi smp, patno sf, pănoj, pocnajeni (A: nct) ssp, pocnoj, pocnojie, podnoage sf, ~oaje sf, ~o (Pl: ~je) sf, pognoj, pognojie, pomnoaje sf, pomnoj, pomojnii sfp, ponog, ponoș s, ponojie sf, pom~, pornoj, pornojie, potinojie sf, potnoc, potnog, potnoj, potnojie sf / Pl: ~ogi / E: bg поднога, подножие] 1 (Pop) Fiecare dintre cele două pedale din partea de jos a războiului de țesut, cu care se schimbă ițele Si: (pop) iapă, tălping. 2 (Pex) Fiecare dintre sforile cu care sunt legați podnogii (1) Vz talpă, schimbător. 3 (Reg; îf pomnoaje) Curea la șa. 4 (Reg; îf podnoaje) Legătură de zdrențe. corectată

pognoj sm vz podnog[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz podnoj LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: ponos
ponos1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponos
  • ponosul
  • ponosu‑
plural
  • ponoase
  • ponoasele
genitiv-dativ singular
  • ponos
  • ponosului
plural
  • ponoase
  • ponoaselor
vocativ singular
plural
ponoasă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponos2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponos
  • ponosul
  • ponosu‑
plural
  • ponosuri
  • ponosurile
genitiv-dativ singular
  • ponos
  • ponosului
plural
  • ponosuri
  • ponosurilor
vocativ singular
plural
Intrare: potnog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potnog
  • potnogul
  • potnogu‑
plural
  • potnogi
  • potnogii
genitiv-dativ singular
  • potnog
  • potnogului
plural
  • potnogi
  • potnogilor
vocativ singular
plural
patnog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patnojă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podnog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocnajeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocnoj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocnojie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podnoaje
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podnojă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pognoj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pognojie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomnoaje
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomnoj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomojnii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponoș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pornoj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pornojie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potinojie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potnoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potnoj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ponos ponoasă

  • 1. popular Consecință neplăcută.
    exemple
    • A trage ponoasele.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III 10.
      surse: DLRLC
    • El poartă ponosul Ș-altul roade osul. PANN, P. V. I 82.
      surse: DLRLC
    • Unii cu foloasele, alții cu ponoasele.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie regional A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Și n-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dau grămadă jos, Dar m-am ferit să-mi fac ponos Cu toți nebunii. COȘBUC, P. I 199.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie regional A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dușmăni attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu cumva pentru asta ai să-mi porți ponos? HOGAȘ, M. N. 199.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Născocesc adesea ponoase și porecle, uneori binemeritate. I. BOTEZ. ȘC. 118.
      surse: DLRLC
    • N-avea să scoată capul în lume Sultănica, ea, care de bună ce era, și-ar fi dat și dumicatul din gură, că începeau șușuitul și ponoasele. DELAVRANCEA, S. 14.
      surse: DLRLC
    • Era să-l las, măicuță, Cu gluma și să tac Era să țip obraznic, Ori ce era să fac? Și tot pe mine, biata, Și vină și ponos! COȘBUC, P. I 266.
      surse: DLRLC
    • Cînd se întoarse de la oaste, împăratul Amfitrion își găsi nevasta însărcinată... Acest împărat tăcu din gură și primi să poarte ponosul. ISPIRESCU, U. 17.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Nume rău, poreclă (defăimătoare).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: poreclă
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ori m-ai luat cu graba, să-mi scoți la urmă niscaiva ponoase? TOPÎRCEANU, B. 96.
      surse: DLRLC
    • Nu era așa căscăund flăcăul acesta și pe nedrept îi atîrnau de coadă acest ponos ceilalți argați din sat. ISPIRESCU, G. 230.
      surse: DLRLC
    • Bag însă de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Ne și trage cîte-un ibrișin pe la nas despre fata popii de la Folticenii Vechi: ba că-i fată cuminte, ba că-i bună de preuteasă, ba c-ar fi potrivită cu mine... și cîte ponosuri și tilcuri de-a lui popa Buligă cel buclucaș. CREANGĂ, A. 94. 3.
        surse: DLRLC

etimologie:

potnog patnog patnojă podnog pocnajeni pocnoj pocnojie podnoaje podnojă pognoj pognojie pomnoaje pomnoj pomojnii ponog ponoș pornoj pornojie potinojie potnoc potnoj

etimologie: