6 intrări

53 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ponci3, ~ce a vz ponc

ponci2 vi [At: BUD, P. P. 81 / V: ~ii / Pzi: ~cesc / E: ponc] (Mar) 1 A se împotrivi. 2 A se certa.

PONCI2, ponci, s. m. (Regional) Povîrniș. Îi ponci la vale. ȘEZ. IX 152.

PONCI, -E, ponci, -e, adj. (Reg.; despre terenuri) Povîrnit, abrupt.

ponci f. pl. înclinare de teren: e ponci la vale. [Dintr’un singular poancă: origină necunoscută].

2) poncĭ, pónce adj., pl. tot așa (d. ponc). Est. Prea povîrnit, prea aproape de vertical: acoperemînt poncĭ, scară ponce.

1) *poncĭ n., pl. ĭurĭ (fr. punch, d. engl. punch, care vine d. indianu pânch, cincĭ, pin aluz. la cele cincĭ ingrediente ale poncĭuluĭ). Băutură compusă din apă saŭ ceaĭ cu rachiŭ saŭ rom, lămîĭe și zahăr.

PONCIȘ, -Ă, ponciși, -e, adj., adv. (Reg.) I. Adj. 1. (Despre ochi) încrucișat, sașiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără menajamente. II. Adv. Cruciș, chiorâș; fig. cu ciudă, cu dușmănie. A se uita ponciș. 2. De-a curmezișul, pieziș. ◊ Expr. (Substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (reg. „deal” < magh.) + suf. -iș.

PUNCI1, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom sau alte băuturi alcoolice cu zahăr, lămâie, portocale etc. și diverse mirodenii. – Din engl., fr. punch.

PUNCI1, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom sau alte băuturi alcoolice cu zahăr, lămâie, portocale etc. și diverse mirodenii. – Din engl., fr. punch.

ponc, poancă [At: LB / V: (reg) ~nci, ~nce, panc, punc, (îvr) poance sf / Pl: ~nci, poance, ponce / E: mg ponk „deal”] 1-2 a (Mol; Ban; d. forme de relief, poziția unor obiecte etc.) (Aproape) vertical. 3 sf (Reg) Pantă foarte abruptă. 4-5 sf (Reg; îljv) În poancă Oblic. 6 a (Reg; d. afirmațiile cuiva) Direct. 7-8 smf, a (Ban; Trs) (Persoană) care se uită șașiu. 9-10 sf, a (Ban; Trs) (Om) zbanghiu. 11-12 sf (Reg; îljv) În poancă Chiorâș. 13-14 smf, a (Reg) (Om) lipsit de istețime Si: prost. 15-16 smf, a (Reg) (Om) care nu știe să se descurce. 17-18 smf, a (Reg) (Om) pe care îl înșeală toți cu ușurință. 19 sf (Îlav) De-a poanca La întâmplare, fără o țintă precisă. 20 sf (Mol) Organ genital femeiesc. 21 sm (Ban) Ghiont. 22 sf (Reg; mpl) Ceartă. 23 sf (Îlav) În ponce În contradictoriu. 24 sf (Ban) Privire urâtă și pătrunzătoare. 25 sf (Ban; îe) A da poanca A-i merge rău. 26 av (Reg) Cu ciudă. 27 av (Reg) Cu dușmănie.

ponciș, ~ă [At: VARLAAM, C. 163 / V: (înv) pomc~ / Pl: ~i, ~e / E: ponc + -iș] 1-2 a (Reg; d. terenuri, suprafețe etc.) (Puternic) înclinat. 3 sn (Buc) Povârniș. 4 a (Înv) Strâmb. 5 av (Pop) De-a curmezișul. 6 av (Înv; pex) Din sens opus. 7 av (Înv; pex) Împotrivă. 8 av (Înv; fig) Ostil. 9-10 av, sf (Îe) A se pune ~ sau a sta în ~, a sta de-a ~ul A se opune. 11 av (Îe) A spune (sau a vorbi) ~ A se exprima direct, fară a menaja pe interlocutor. 12 av (Reg; îe) A da (cuiva) ~ A înghionti pe cineva. 13 a (Reg; d. ochi, privire) Sașiu. 14 av (Pop; în legătură cu verbele „a se uita”, „a privi” etc.) Cruciș. 15 av (Pop; fig; în legătură cu verbele „a se uita”, „a privi” etc.) Cu ciudă. 16 av (Pop; fig; în legătură cu verbele „a căuta”, „a se uita”, „a privi” etc.) Cu răutate. 17 av (Pop; fig; în legătură cu verbele „a se uita”, „a privi” etc.) Cu dușmănie. 18 s (Mun) Număr cinci la unele numărători la jocurile de copii.

ponct[1] sn vz punc[2]

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
  2. Cuv. punc este de fapt o variantă a cuv. ponc LauraGellner

punci1 sn [At: (a. 1811) IORGA, S. D. VIII, 51 / V: (înv) ponci, (rar) punș / S și: punch / Pl: ~uri / E: eg, fr punch] Băutură preparată de obicei dintr-un amestec de portocale, suc de lămâie, zahăr, la care se adaugă rom sau lichior și unele mirodenii.

PONCIȘ, -Ă, ponciși, -e, adj., adv. (Reg.) I. Adj. 1. (Despre ochi) Încrucișat, sașiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II. Adv. 1. Cruciș, chiorâș; fig. cu ciudă, cu dușmănie. A se uita ponciș. 2. De-a curmezișul, pieziș. ◊ Expr. (Substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (reg. „deal” < magh.) + suf. -iș.

PONCIȘ1 adv. 1. (În construcție cu verbe ca «a se uita», «a privi» etc.) Cruciș, chiorîș, sașiu; fig. cu ciudă, cu dușmănie. Pe la rudele mele din oraș nici nu mă gîndesc să trec. Știu ce s-ar întîmpla dacă m-aș duce, – s-ar uita fiecare ponciș la mine. STANCU, D. 360. Apoi, baba, privindu-l ponciș, răstoarnă mămăliga cu aburi pe mescioara rotundă. DUNĂREANU, CH. 86. 2. De-a curmezișul, în curmeziș, pieziș. Cu bastonul amenințînd ponciș ochii trecătorilor, îl cercetă... din tălpi pînă-n creștet. C. PETRESCU, A. R. 15. Și vodă frîul l-a smuncit Și-apoi cu frîul a lovit Ponciș în ochi fugarul. COȘBUC, P. I 197. Casa era o adevărată fortăreață... Din pridvor, la dreapta și la stînga, porneau ponciș două meterezuri prin zid. GHICA, S. 264. 3. În contra, împotrivă. Toată vorba era ponciș; îi căuta curat nod în papură. CONTEMPORANUL, VI 103. ◊ (Substantivat, în expr.) De-a poncișul = în contra, împotrivă. Cătînd la spăzi tăișul, Cu toată lumea largă sta Sînger de-a poncișul. COȘBUC, P. II 177.

PUNCI, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom și alte băuturi alcoolice, zahăr, lămîie, fructe și diverse mirodenii. V. grog. Neculai, adă punciul aici. ALECSANDRI, T. 759. – Pronunțat monosilabic. – Variantă: (învechit) ponci (NEGRUZZI, S I 74) s. n.

PUNCI1 s.n. Băutură preparată dintr-un amestec de rom, zahăr, suc de lămîie, de portocale etc. [< engl., fr. punch].

PUNCI1 s. n. băutură dintr-un amestec de suc de portocale, de lămâie și zahăr, cu rom sau lichior. (< engl. punch)

PONC poancă (~ci, poance) reg. (despre dealuri, pante) Care este foarte înclinat; abrupt. /<ung. ponk

PONCIȘ1 adv. pop. 1) (pe lângă verbele privirii) În cruce; cruciș; chiorâș. A privi ~. 2) fig. Cu dușmănie; cu ciudă. A se uita ~. 3) De-a curmezișul; pieziș. A porni ~.De-a ~ul în contra; împotrivă. /ponc + suf. ~iș

PUNCI ~uri n. Băutură preparată dintr-un amestec de rom cu zahăr, adăugându-se suc de lămâie sau de portocale și diferite mirodenii. /<engl., fr. punch

ponciș adv. pieziș: a se uita ponciș. [V. ponci].

ponciu n. licher compus din rom sau rachiu, ceaiu, zeamă de lămâie și zahăr (= fr. punch).

ponc, poáncă adj., pl. f. e (cp. cu ung. ponk, bancă, rampă, deal, d. germ. bank, bancă. Dac. 3, 722). Vest. Chĭorîș, chĭondorîș, încrucișat, șpanchĭ. Tont, prost. În poancă (Suc.), ponciș, prea povîrnit (Șez. 32, 110). V. poncĭ 2.

poncíș adv. (d. ponc). Peziș, strîmb: haĭnă croită ponciș, mergea ponciș spre deal. Cruciș, încrucișat: a te uĭta ponciș. La Dos. pomciș. V. chĭondorîș, diagonal, veref.

*puncĭ n., pl. cĭurĭ (fr. punch, pron. poncĭ, d. engl. punch, care vine d. indianu panch [citit pancĭ] cincĭ, pin aluz. la cele cincĭ ingrediente ale puncĭuluĭ). O băutură compusă din apă, ceaĭ, rom cam mult, zahăr și lămîĭe, cu alte cuvinte, rom saŭ rachiŭ amestecat în ceaĭ p. a masca beția.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

punci (băutură, aptitudine, lovitură) s. n., (porții, lovituri) pl. punciuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

PONCIȘ adv. v. chiondorâș, strâmb.

PONCIȘ adj., adv. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, oblic, pieziș, sașiu.

ponc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

ponciș adj., adv. v. GHIORÎȘ. CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. OBLIC. PIEZIȘ. SAȘIU.

ponciș adv. v. CHIONDORÎȘ. STRÎMB.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ponci (-uri), s. n. – Băutură, punci. Fr. (engl.) punch.

ponc (-oancă), adj.1. (Banat) Pieziș, cruciș. – 2. (Olt.) Țicnit, zăpăcit. – Var. Mold. ponci. Origine îndoielnică. Pare un der. din sl. pęti, piną „a încrucișa”, în forma *ponca, cf. sponcă, din sŭpęti (Cihac, II, 268). Legătura cu mag. ponk „colină” (Drăganu, Dacor., III, 722) este incertă. – Der. poancă, s. f. (înclinație, poziție oblică; Banat, ghiont); ponciș, adv. (cruciș); (îm)poncișa, vb. (a străbate; a încrucișa); împonci, vb. refl. (a certa, a se lupta).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ponci, s.f. pl. (reg.) înclinare de teren.

ponci, poncesc, vb. IV (reg.) a se împotrivi; a se certa.

ponci, poncesc, vb. refl. – (reg.) A se împotrivi, a se certa (Bud, 1908). (Maram.). – Din ponc (MDA).

ponci, poncesc, vb. refl. – A se împotrivi, a se certa (Bud 1908). Atestat doar în Maram. – Din ponc.

ponc, poancă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj.; despre forme de relief, poziția unor obiecte) vertical. 2. (adj.; despre afirmațiile cuiva) fățiș, direct. 3. (adj.) zbanghiu. 4. (adj. și s.m. și f.) (om) lipsit de istețime, care nu știe să se descurce, pe care îl înșală cu ușurință toți; om prost, nătâng. 5. (s.f.) pantă foarte piezișă, abruptă. 6. (de obicei la pl., s.f.) ceartă, neînțelegere, discordie. 7. (s.f.) privire urâtă și pătrunzătoare. 8. (s.m.) ghiont.

ponc, ponci, ponce, s.f. – (reg.) Ceartă, neînțelegere, discordie. – În expr. în ponce = împotriva, contradictoriu. A grăi în ponce = a grăi în batjocură, a lua peste picior pe cineva, a glumi pe seama cuiva: „Cu murgul venind în copce, / Cu mine grăind în ponce” (Brediceanu, 1957: 107). – Din magh. ponk „rampă, deal, colină” (Drăganu, cf. DER; Scriban, MDA).

ponc, ponci, ponce, s.f. – Ceartă, neînțelegere, discordie. – În expr. în ponce = împotriva, contradictoriu. A grăi în ponce = a grăi în batjocură, a lua peste picior pe cineva, a glumi pe seama cuiva: „Cu murgul venind în copce, / Cu mine grăind în ponce” (Brediceanu 1957: 107). – Din magh. ponk „deal” (MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se uita chiorâș / ponciș (la cineva) expr. a avea / a simți o antipatie puternică (față de cineva).

Intrare: ponci (adj.)
ponci3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A115)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponci
  • ponciul
  • ponciu‑
  • ponce
  • poncea
plural
  • ponci
  • poncii
  • ponce
  • poncele
genitiv-dativ singular
  • ponci
  • ponciului
  • ponce
  • poncei
plural
  • ponci
  • poncilor
  • ponce
  • poncelor
vocativ singular
plural
Intrare: ponci (povârniș)
ponci2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponci
  • ponciul
plural
  • ponci
  • poncii
genitiv-dativ singular
  • ponci
  • ponciului
plural
  • ponci
  • poncilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • ponci
  • poncile
genitiv-dativ singular
plural
  • ponci
  • poncilor
vocativ singular
plural
Intrare: ponci (vb.)
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponci
  • poncire
  • poncit
  • poncitu‑
  • poncind
  • poncindu‑
singular plural
  • poncește
  • ponciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poncesc
(să)
  • poncesc
  • ponceam
  • poncii
  • poncisem
a II-a (tu)
  • poncești
(să)
  • poncești
  • ponceai
  • ponciși
  • ponciseși
a III-a (el, ea)
  • poncește
(să)
  • poncească
  • poncea
  • ponci
  • poncise
plural I (noi)
  • poncim
(să)
  • poncim
  • ponceam
  • poncirăm
  • ponciserăm
  • poncisem
a II-a (voi)
  • ponciți
(să)
  • ponciți
  • ponceați
  • poncirăți
  • ponciserăți
  • ponciseți
a III-a (ei, ele)
  • poncesc
(să)
  • poncească
  • ponceau
  • ponci
  • ponciseră
poncii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ponc
ponc adjectiv
adjectiv (A63)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponc
  • poncul
  • poncu‑
  • poancă
  • poanca
plural
  • ponci
  • poncii
  • poance
  • poancele
genitiv-dativ singular
  • ponc
  • poncului
  • poance
  • poancei
plural
  • ponci
  • poncilor
  • poance
  • poancelor
vocativ singular
plural
ponct
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poance
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
punc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponci3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A115)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponci
  • ponciul
  • ponciu‑
  • ponce
  • poncea
plural
  • ponci
  • poncii
  • ponce
  • poncele
genitiv-dativ singular
  • ponci
  • ponciului
  • ponce
  • poncei
plural
  • ponci
  • poncilor
  • ponce
  • poncelor
vocativ singular
plural
Intrare: ponciș (adv.)
ponciș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • ponciș
  • ponci
pomciș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: punci (băutură)
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punci
  • punciul
  • punciu‑
plural
  • punciuri
  • punciurile
genitiv-dativ singular
  • punci
  • punciului
plural
  • punciuri
  • punciurilor
vocativ singular
plural
ponci1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponci
  • ponciul
  • ponciu‑
plural
  • ponciuri
  • ponciurile
genitiv-dativ singular
  • ponci
  • ponciului
plural
  • ponciuri
  • ponciurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punș
  • punșul
  • punșu‑
plural
  • punșuri
  • punșurile
genitiv-dativ singular
  • punș
  • punșului
plural
  • punșuri
  • punșurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ponci, ponceadjectiv

ponci, poncisubstantiv masculin

  • 1. regional Povârniș. DLRLC
    sinonime: povârniș
    • format_quote Îi ponci la vale. ȘEZ. IX 152. DLRLC

poncișadverb

  • 1. Chiondorâș, chiorâș, cruciș, strâmb. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe la rudele mele din oraș nici nu mă gîndesc să trec. Știu ce s-ar întîmpla dacă m-aș duce, – s-ar uita fiecare ponciș la mine. STANCU, D. 360. DLRLC
    • format_quote Apoi, baba, privindu-l ponciș, răstoarnă mămăliga cu aburi pe mescioara rotundă. DUNĂREANU, CH. 86. DLRLC
    • 1.1. figurat Cu ciudă, cu dușmănie. DEX '09 DLRLC
  • 2. De-a curmezișul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pieziș
    • format_quote Cu bastonul amenințînd ponciș ochii trecătorilor, îl cercetă... din tălpi pînă-n creștet. C. PETRESCU, A. R. 15. DLRLC
    • format_quote Și vodă frîul l-a smuncit Și-apoi cu frîul a lovit Ponciș în ochi fugarul. COȘBUC, P. I 197. DLRLC
    • format_quote Casa era o adevărată fortăreață... Din pridvor, la dreapta și la stînga, porneau ponciș două meterezuri prin zid. GHICA, S. 264. DLRLC
  • 3. În contra. DLRLC
    sinonime: împotrivă
    • format_quote Toată vorba era ponciș; îi căuta curat nod în papură. CONTEMPORANUL, VI 103. DLRLC
    • chat_bubble (și) substantivat A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: opune
      • format_quote Cătînd la spăzi tăișul, Cu toată lumea largă sta Sînger de-a poncișul. COȘBUC, P. II 177. DLRLC
etimologie:
  • Ponc (regional „deal” din limba maghiară) + sufix -iș. DEX '09 DEX '98

punci, punciurisubstantiv neutru

  • 1. Băutură făcută dintr-un amestec de rom sau alte băuturi alcoolice cu zahăr, lămâie, portocale etc. și diverse mirodenii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    sinonime: grog
    • format_quote Neculai, adă punciul aici. ALECSANDRI, T. 759. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.