11 definiții pentru punci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUNCI1, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom sau alte băuturi alcoolice cu zahăr, lămâie, portocale etc. și diverse mirodenii. – Din engl., fr. punch.

PUNCI1, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom sau alte băuturi alcoolice cu zahăr, lămâie, portocale etc. și diverse mirodenii. – Din engl., fr. punch.

PUNCI2, punciuri, s. n. Aptitudinea unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive; lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. – Din engl., fr. punch.

PUNCI2, punciuri, s. n. Aptitudinea unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive; lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. – Din engl., fr. punch.

PUNCI, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom și alte băuturi alcoolice, zahăr, lămîie, fructe și diverse mirodenii. V. grog. Neculai, adă punciul aici. ALECSANDRI, T. 759. – Pronunțat monosilabic. – Variantă: (învechit) ponci (NEGRUZZI, S I 74) s. n.

PUNCI1 s.n. Băutură preparată dintr-un amestec de rom, zahăr, suc de lămâie, de portocale etc. [< engl., fr. punch].

PUNCI2 s.n. 1. Lovitură de pumn puternică la box. 2. (Jaz) Acompaniament instrumental plin de vigoare și nunanțe dinamice remarcabile. [Pl. -uri, scris și punch. / < engl. punch].

PUNCI1 s. n. băutură dintr-un amestec de suc de portocale, de lămâie și zahăr, cu rom sau lichior. (< engl. punch)

PUNCI2 s. n. 1. (box) lovitură de pumn puternică. 2. (jaz) acompaniament instrumental plin de vigoare și cu nuanțe dinamice remarcabile. (< engl., fr. punch)

PUNCI ~uri n. Băutură preparată dintr-un amestec de rom cu zahăr, adăugându-se suc de lămâie sau de portocale și diferite mirodenii. /<engl., fr. punch

*puncĭ n., pl. cĭurĭ (fr. punch, pron. poncĭ, d. engl. punch, care vine d. indianu panch [citit pancĭ] cincĭ, pin aluz. la cele cincĭ ingrediente ale puncĭuluĭ). O băutură compusă din apă, ceaĭ, rom cam mult, zahăr și lămîĭe, cu alte cuvinte, rom saŭ rachiŭ amestecat în ceaĭ p. a masca beția.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

punci s. n., pl. púnciuri

punci (băutură, aptitudine, lovitură) s. n., (porții, lovituri) pl. púnciuri

Intrare: punci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punci
  • punciul
  • punciu‑
plural
  • punciuri
  • punciurile
genitiv-dativ singular
  • punci
  • punciului
plural
  • punciuri
  • punciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)