3 definiții pentru ponci (vb.) poncii


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ponci2 vi [At: BUD, P. P. 81 / V: ~ii / Pzi: ~cesc / E: ponc] (Mar) 1 A se împotrivi. 2 A se certa.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poncí, poncésc, vb. IV (reg.) a se împotrivi; a se certa.

Intrare: ponci (vb.)
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponci
  • poncire
  • poncit
  • poncitu‑
  • poncind
  • poncindu‑
singular plural
  • poncește
  • ponciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poncesc
(să)
  • poncesc
  • ponceam
  • poncii
  • poncisem
a II-a (tu)
  • poncești
(să)
  • poncești
  • ponceai
  • ponciși
  • ponciseși
a III-a (el, ea)
  • poncește
(să)
  • poncească
  • poncea
  • ponci
  • poncise
plural I (noi)
  • poncim
(să)
  • poncim
  • ponceam
  • poncirăm
  • ponciserăm
  • poncisem
a II-a (voi)
  • ponciți
(să)
  • ponciți
  • ponceați
  • poncirăți
  • ponciserăți
  • ponciseți
a III-a (ei, ele)
  • poncesc
(să)
  • poncească
  • ponceau
  • ponci
  • ponciseră
poncii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)