2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLTRON, -Ă, poltroni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care nu are curaj sau simțul onoarei; (om) laș, fricos. – Din fr. poltron.

poltron, ~ă smf, a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr poltron, it poltrone] (Liv) 1-2 (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoare Si: fricos, laș.

POLTRON, -Ă, poltroni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) laș, fricos. – Din fr. poltron.

POLTRON, -Ă, poltroni, -e, adj. (Franțuzism) Fricos, laș. Nu avea trac... Se minuna de asemenea siguranță în afară de el, de firea lui timidă și poltronă. C. PETRESCU, O. P. II 224. Eu sînt Peneș-împărat, Ce domnesc p-un mîndru tron. Și, cu toate că-s poltron, În toți spaima am băgat. LIT. ANTIMONARHICA 56. Dupe cum vedeți, nu sînt curagios dar nici poltron. DELAVRANCEA, H. T. 48. ◊ (Substantivat) Ascultă, ești cel mai josnic poltron pe care îl cunosc. CAMIL PETRESCU, T. II 200.

POLTRON, -Ă adj. (adesea s.) Fricos, laș. [< fr. poltron, it. poltrone].

POLTRON, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de curaj; fricos, laș. (< fr. poltron)

POLTRON ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) livr. Care vădește lipsă de curaj și demnitate; fără curaj și demnitate; fricos; laș. /<fr. poltron

*poltrón, -ă adj. (fr. poltron, it. poltrone, d. poltro, puĭ, adică „fricos”). Laș, fricos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poltron (livr.) adj. m., s. m., pl. poltroni; adj. f., s. f. poltro, pl. poltrone

poltron (livr.) adj. m., s. m., pl. poltroni; adj. f., s. f. poltronă, pl. poltrone

poltron adj. m., s. m., pl. poltroni; f. sg. poltronă, pl. poltrone

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POLTRON adj., s. v. fricos, laș.

POLTRON adj. v. sperios, temător.

Intrare: poltron (adj.)
poltron1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poltron
  • poltronul
  • poltronu‑
  • poltro
  • poltrona
plural
  • poltroni
  • poltronii
  • poltrone
  • poltronele
genitiv-dativ singular
  • poltron
  • poltronului
  • poltrone
  • poltronei
plural
  • poltroni
  • poltronilor
  • poltrone
  • poltronelor
vocativ singular
plural
Intrare: poltron (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poltron
  • poltronul
  • poltronu‑
plural
  • poltroni
  • poltronii
genitiv-dativ singular
  • poltron
  • poltronului
plural
  • poltroni
  • poltronilor
vocativ singular
  • poltronule
plural
  • poltronilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poltron, poltronisubstantiv masculin
poltro, poltronesubstantiv feminin
poltron, poltroadjectiv

  • 1. livresc (Persoană) care nu are curaj sau simțul onoarei; (om) laș, fricos. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Nu avea trac... Se minuna de asemenea siguranță în afară de el, de firea lui timidă și poltronă. C. PETRESCU, O. P. II 224. DLRLC
    • format_quote Eu sînt Peneș-împărat, Ce domnesc p-un mîndru tron. Și, cu toate că-s poltron, În toți spaima am băgat. LIT. ANTIMONARHICA 56. DLRLC
    • format_quote Dupe cum vedeți, nu sînt curagios... dar nici poltron. DELAVRANCEA, H. T. 48. DLRLC
    • format_quote Ascultă, ești cel mai josnic poltron pe care îl cunosc. CAMIL PETRESCU, T. II 200. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.