11 definiții pentru poltron (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLTRÓN, -Ă, poltroni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care nu are curaj sau simțul onoarei; (om) laș, fricos. – Din fr. poltron.

poltron, ~ă smf, a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr poltron, it poltrone] (Liv) 1-2 (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoare Si: fricos, laș.

POLTRÓN, -Ă, poltroni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) laș, fricos. – Din fr. poltron.

POLTRÓN, -Ă, poltroni, -e, adj. (Franțuzism) Fricos, laș. Nu avea trac... Se minuna de asemenea siguranță în afară de el, de firea lui timidă și poltronă. C. PETRESCU, O. P. II 224. Eu sînt Peneș-împărat, Ce domnesc p-un mîndru tron. Și, cu toate că-s poltron, în toți spaima am băgat. LIT. ANTIMONARHICA 56. Dupe cum vedeți, nu sînt cura- gios dar nici poltron. DELAVRANCEA, H. T. 48. ◊ (Substantivat) Ascultă, ești cel mai josnic poltron pe care îl cunosc. CAMIL PETRESCU, T. II 200.

POLTRÓN, -Ă adj. (adesea s.) Fricos, laș. [< fr. poltron, it. poltrone].

POLTRÓN, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de curaj; fricos, laș. (< fr. poltron)

POLTRÓN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) livr. Care vădește lipsă de curaj și demnitate; fără curaj și demnitate; fricos; laș. /<fr. poltron


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poltrón (livr.) adj. m., s. m., pl. poltróni; adj. f., s. f. poltrónă, pl. poltróne

poltrón adj. m., s. m., pl. poltróni; f. sg. poltrónă, pl. poltróne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLTRÓN adj., s. v. fricos, laș.

Intrare: poltron (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poltron
  • poltronul
  • poltronu‑
plural
  • poltroni
  • poltronii
genitiv-dativ singular
  • poltron
  • poltronului
plural
  • poltroni
  • poltronilor
vocativ singular
  • poltronule
plural
  • poltronilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poltron, -ă poltronă

  • 1. livresc (Persoană) care nu are curaj sau simțul onoarei; (om) laș, fricos.
    exemple
    • Nu avea trac... Se minuna de asemenea siguranță în afară de el, de firea lui timidă și poltronă. C. PETRESCU, O. P. II 224.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt Peneș-împărat, Ce domnesc p-un mîndru tron. Și, cu toate că-s poltron, În toți spaima am băgat. LIT. ANTIMONARHICA 56.
      surse: DLRLC
    • Dupe cum vedeți, nu sînt curagios... dar nici poltron. DELAVRANCEA, H. T. 48.
      surse: DLRLC
    • Ascultă, ești cel mai josnic poltron pe care îl cunosc. CAMIL PETRESCU, T. II 200.
      surse: DLRLC

etimologie: