POLTRON, -Ă, poltroni, -e, adj. (Franțuzism) Fricos, laș. Nu avea trac... Se minuna de asemenea siguranță în afară de el, de firea lui timidă și poltronă. C. PETRESCU, O. P. II 224. Eu sînt Peneș-împărat, Ce domnesc p-un mîndru tron. Și, cu toate că-s poltron, În toți spaima am băgat. LIT. ANTIMONARHICA 56. Dupe cum vedeți, nu sînt curagios dar nici poltron. DELAVRANCEA, H. T. 48. ◊ (Substantivat) Ascultă, ești cel mai josnic poltron pe care îl cunosc. CAMIL PETRESCU, T. II 200.