3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCĂNÍT s. n. v. pocnit.

POCĂNÍ vb. IV v. pocni.

POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna. ♦ (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. ♦ Fig. A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). ◊ Expr. A-i pocni (cuiva) fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. Tranz. și intranz. (Adesea fig.) A lovi scurt și cu putere. ♦ Tranz. A lovi drept în țintă. 3. Intranz. A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [Var.: pocăní vb. IV] – Poc + suf. -(ă)ni.

POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna. ♦ (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. ♦ Fig. A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). ◊ Expr. A-i pocni (cuiva) fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. Tranz. și intranz. (Adesea fig.) A lovi scurt și cu putere. ♦ Tranz. A lovi drept în țintă. 3. Intranz. A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [Var.: pocăní vb. IV] – Poc + suf. -(ă)ni.

POCNÍT s. n. (Pop.) Faptul de a pocni. [Var.: pocănít s. n.] – V. pocni.

pocni [At: ANON. CAR. / V: (îrg) pogni, (reg) pomni / Pzi: ~nesc / E: poc1 + ~(ă)ni] 1 vi A produce un zgomot caracteristic prin lovire, batere, apăsare Si: a bate, a izbi, a plesni. 2-3 vit (D. uși, ferestre, obloane etc.) A (se) trânti cu putere unul de altul, producând un zgomot caracteristic. 4 vi (Reg; d. frunze) A foșni. 5 vi A face un zgomot caracteristic în urma exploziei, a descărcării unei arme etc. 6 vi (Pgn) A izbucni pe neașteptate Si: a se declanșa. 7 vi A produce un zgomot caracteristic în urma arderii Si: a plesni, a trosni. 8 vi (D. oase, încheieturi, degete etc.) A scoate un zgomot caracteristic prin întindere, răsucire Si: a pârâi, a trosni. 9 vi (Rar; îe) A-i ~ fălcile A-i trosni fălcile. 10 vt A face să trosnească oasele prin întindere. 11 vt (Rar; d. tâmple) A se zbate cu putere din cauza afluxului mare de sânge pricinuit de o emoție, de oboselă, de enervare, de boală și de obicei producând o senzație auditivă de zgomot obsedant Si: a zvâcni. 12-13 vti A (se) lovi scurt și cu putere producând zgomot. 14 vt (Fig; în limbajul elevilor) A fi ascultat pe neașteptate. 15 vt (Fig; în limbajul elevilor) A da o notă proastă. 16 vt A lovi cu putere drept în țintă. 17 vi (Îvr; d. oameni) A plescăi (1). 18-19 vi A crăpa sau a se sparge cu violență și, de obicei, cu zgomot, la presiune interioară, apăsare, lovire etc. 20 vi (Spc) A crăpa la suprafață căpătând fisuri Si: a se fisura. 21 vi (Îe) A ~ de necaz (sau de ciudă) A-i fi extrem de ciudă. 22 vi (Fam; fig; îe) A-i ~ (cuiva ceva) în cap A-i trece cuiva ceva prin minte. 23 (Îe) A-i ~ (cuiva) obrazul de rușine A-i fi foarte rușine. 24 vi (Spc; d. muguri, boboci) A începe să iasă. 25 vi (Spc; d. muguri, boboci) A se desface brusc. 26 vi (Pop; d. vite) A muri prin spargerea pântecelui, din cauza gazelor acumulate în organism Si: a crăpa, a plesni (39). 27 vi A se rupe prin întindere, suprasolicitare, uzare etc. Si: a plesni (41). 28 vi (D. haine) A se desface fiind prea strâns pe corp Si: a plesni (42). 29 vi (Îvr) A nimeri.

pocnit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~căn~, ~mn~ / Pl: -uri / E: pocni] (Pop) 1-12 Pocnire (1-10,12-13). 13 Fisurare.

POCNÍT, pocnituri, s. n. (Pop.) Faptul de a pocni. [Var.: pocănít s. n.] – V. pocni.

POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un pocnet, a face să se audă un pocnet, a răsuna cu zgomot scurt și sec; a plesni, a trosni. În popasul de sus au stat ș-au ascultat cum pocnește gheața într-un pîrîu din vale, cine știe unde. SADOVEANU, B. 215. Undeva porniră răzlețe focuri de arme. Se întețiră un timp. Tăcură iar. Mai pocni departe un glonț întîrziat. C. PETRESCU, T. II 13. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări. REBREANU, R. I 13. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard, Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191. ◊ Expr. A-i pocni cuiva fălcile, se zice despre cel care mănîncă lacom. ◊ (Urmat de determinări arătînd instrumentul, introduse prin prep. «din» sau «cu») Sofron Vesbianu pocnea din degete, înaintînd spre tine. C. PETRESCU, Î. II 93. Pocnind din bici pe lîngă boi, în zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. COȘBUC, P. I 93. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui și cu șfichiul de mătasă, cu care pocnea de-ți lua auzul. CREANGĂ, P. 107. Merge tot mereu Voinicelul meu Din frunze pocnind, Codri vechi trezind. ALECSANDRI, P. P. 62. ◊ (Poetic) Tunete bătrîne pe-a certurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane. EMINESCU, O. IV 305. ♦ (Popular) A izbi cu zgomot (ținta). Iată chiot s-auzea, Buzduganul vîjîia, Drept în ușă că pocnea. ANT. LIT. POP. I 423. Apoi durda-și întindea Și-n plin durda lui pocnea. Potirașii gios cădea, în sînge se vîrcolea. ALECSANDRI, P. P. 88. 2. Tranz. A lovi (pe cineva sau ceva) scurt și cu putere. Își pocni caii și birja porni. DUMITRIU, N. 80. Cucoana Aretia și-a pocnit palmele una de alta, a holbat ochii mari... și s-a uitat la mine. SADOVEANU, O. VIII 46. ◊ Fig. La orice împrejurare, te pocnea cu o anecdotă. SADOVEANU, O. VI 33. ◊ Intranz. Pocni cu sbiciul în cătanele împăratului. RETEGANUL, P. I 10. 3. Intranz. A se sparge, a se crăpa. Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3. Nu știu ce face de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. CREANGĂ, P. 58. ♦ A se rupe (din cauza unei întinderi puternice). Vijelia... face să se cutremure și să pocnească pînza întinsă peste capătul bărcii. DUMITRIU, P. F. 17. Și pe Gruia că-l punea... Tot în lanț Pînă-n grumazi. Da el numai se clătea, Toate ferele pocnea. BIBICESCU, P. P. 296. Turcii iar că l-o legat Cu o vină de bou... oricît o mai smîncit Vîna n-o pocnit. ȘEZ. IV 9. 4. Intranz. (Neobișnuit) A nimeri, a brodi. Merge numai într-un noroc, unde va pocni, să pocnească. ȚICHINDEAL, F. 24.

POCNÍT, pocniți, s. m. (Regional) Diavolul, dracul, necuratul. Du-te la pocnitu, du-te-n pocnitu. ȘEZ. III 85. Da de unde pocnitu să se poată vedea. ib. 52.

A POCNÍ ~ésc 1. intranz. 1) A produce un pocnet; a face „poc”. ~ din bici. Îi ~esc oasele. 2) (despre textile, învelișuri etc.) A se rupe parțial (prin întindere); a plesni; a crăpa. 2. tranz. A lovi cu zgomot; a plesni. /poc + suf. ~ni

pocnì v. 1. a răsuna cu sgomot, a face exploziune; 2. a lovi pe neașteptate. [Lit. a face poc!].

pocănésc v. intr. (d. poc-poc). Produc des sunetu poc-poc lovind în lemn (ca hadaragu moriĭ în teĭcă). V. păcănesc.

pocnésc v. intr. (d. interj. poc, ca și bufnesc, cĭocnesc d. buf, cĭoc, dar, în orĭ-ce caz, înrudit cu vsl. ponknonti, a se rupe, sîrb. puknuti, bg. poknuvam, rus. púkatĭ și púknutĭ, a pocni, a izbucni). Explodez cu mare huĭet (ca obuzele și cartușele). Răsun cu mare huĭet (cum fac cĭocanele cînd izbesc nicovalele, bicele groase cînd îs agitate în aer ș. a.): cĭocanele pocneaŭ, a pocni cu cĭocanu în nicovală, a pocni (= a plesni) din bicĭ. Fig. A pocni de cĭudă, a-țĭ fi foarte cĭudă. V. tr. Fam. Lovesc, izbesc: l-a pocnit c’o peatră în cap, cu dosu palmeĭ peste bot. – În Trans. și pognesc, în Meh. pomnesc.

arată toate definițiile

Intrare: pocănit (part.)
pocănit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocănit
  • pocănitul
  • pocănitu‑
  • pocăni
  • pocănita
plural
  • pocăniți
  • pocăniții
  • pocănite
  • pocănitele
genitiv-dativ singular
  • pocănit
  • pocănitului
  • pocănite
  • pocănitei
plural
  • pocăniți
  • pocăniților
  • pocănite
  • pocănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pocni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pocni
  • pocnire
  • pocnit
  • pocnitu‑
  • pocnind
  • pocnindu‑
singular plural
  • pocnește
  • pocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocnesc
(să)
  • pocnesc
  • pocneam
  • pocnii
  • pocnisem
a II-a (tu)
  • pocnești
(să)
  • pocnești
  • pocneai
  • pocniși
  • pocniseși
a III-a (el, ea)
  • pocnește
(să)
  • pocnească
  • pocnea
  • pocni
  • pocnise
plural I (noi)
  • pocnim
(să)
  • pocnim
  • pocneam
  • pocnirăm
  • pocniserăm
  • pocnisem
a II-a (voi)
  • pocniți
(să)
  • pocniți
  • pocneați
  • pocnirăți
  • pocniserăți
  • pocniseți
a III-a (ei, ele)
  • pocnesc
(să)
  • pocnească
  • pocneau
  • pocni
  • pocniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pocăni
  • pocănire
  • pocănit
  • pocănitu‑
  • pocănind
  • pocănindu‑
singular plural
  • pocănește
  • pocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocănesc
(să)
  • pocănesc
  • pocăneam
  • pocănii
  • pocănisem
a II-a (tu)
  • pocănești
(să)
  • pocănești
  • pocăneai
  • pocăniși
  • pocăniseși
a III-a (el, ea)
  • pocănește
(să)
  • pocănească
  • pocănea
  • pocăni
  • pocănise
plural I (noi)
  • pocănim
(să)
  • pocănim
  • pocăneam
  • pocănirăm
  • pocăniserăm
  • pocănisem
a II-a (voi)
  • pocăniți
(să)
  • pocăniți
  • pocăneați
  • pocănirăți
  • pocăniserăți
  • pocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • pocănesc
(să)
  • pocănească
  • pocăneau
  • pocăni
  • pocăniseră
pogni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pocnit (s.n.)
pocnit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocnit
  • pocnitul
  • pocnitu‑
plural
  • pocnituri
  • pocniturile
genitiv-dativ singular
  • pocnit
  • pocnitului
plural
  • pocnituri
  • pocniturilor
vocativ singular
plural
pocănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocănit
  • pocănitul
  • pocănitu‑
plural
  • pocănituri
  • pocăniturile
genitiv-dativ singular
  • pocănit
  • pocănitului
plural
  • pocănituri
  • pocăniturilor
vocativ singular
plural
pomnit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pocni pocăni pogni pomni

  • 1. intranzitiv A răsuna cu un zgomot scurt și sec.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: detuna plesni trosni attach_file 9 exemple
    exemple
    • În popasul de sus au stat ș-au ascultat cum pocnește gheața într-un pîrîu din vale, cine știe unde. SADOVEANU, B. 215.
      surse: DLRLC
    • Undeva porniră răzlețe focuri de arme. Se întețiră un timp. Tăcură iar. Mai pocni departe un glonț întîrziat. C. PETRESCU, T. II 13.
      surse: DLRLC
    • Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări. REBREANU, R. I 13.
      surse: DLRLC
    • Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard, Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191.
      surse: DLRLC
    • Sofron Vesbianu pocnea din degete, înaintînd spre cîine. C. PETRESCU, Î. II 93.
      surse: DLRLC
    • Pocnind din bici pe lîngă boi, în zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. COȘBUC, P. I 93.
      surse: DLRLC
    • Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui și cu șfichiul de mătasă, cu care pocnea de-ți lua auzul. CREANGĂ, P. 107.
      surse: DLRLC
    • Merge tot mereu Voinicelul meu Din frunze pocnind, Codri vechi trezind. ALECSANDRI, P. P. 62.
      surse: DLRLC
    • poetic Tunete bătrîne pe-a certurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane. EMINESCU, O. IV 305.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat A izbucni pe neașteptate, a se declanșa.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: declanșa izbucni
    • 1.3. (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: trosni
      • 1.3.1. expresie A-i pocni (cuiva) fălcile = a-i trosni cuiva fălcile.
        surse: DEX '09 DEX '98
        • diferențiere expresie A-i pocni cuiva fălcile, se zice despre cel care mănâncă lacom.
          surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv intranzitiv adesea figurat A lovi scurt și cu putere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Își pocni caii și birja porni. DUMITRIU, N. 80.
      surse: DLRLC
    • Cucoana Aretia și-a pocnit palmele una de alta, a holbat ochii mari... și s-a uitat la mine. SADOVEANU, O. VIII 46.
      surse: DLRLC
    • figurat La orice împrejurare, te pocnea cu o anecdotă. SADOVEANU, O. VI 33.
      surse: DLRLC
    • Pocni cu sbiciul în cătanele împăratului. RETEGANUL, P. I 10.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A lovi drept în țintă.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 2 exemple
      exemple
      • Iată chiot s-auzea, Buzduganul vîjîia, Drept în ușă că pocnea. ANT. LIT. POP. I 423.
      • Apoi durda-și întindea Și-n plin durda lui pocnea. Potirașii gios cădea, în sînge se vîrcolea. ALECSANDRI, P. P. 88.
      • diferențiere popular A izbi cu zgomot (ținta).
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crăpa sparge attach_file 2 exemple
    exemple
    • Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3.
      surse: DLRLC
    • Nu știu ce face de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. CREANGĂ, P. 58.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rupe attach_file 3 exemple
      exemple
      • Vijelia... face să se cutremure și să pocnească pînza întinsă peste capătul bărcii. DUMITRIU, P. F. 17.
        surse: DLRLC
      • Și pe Gruia că-l punea... Tot în lanț Pînă-n grumazi. Da el numai se clătea, Toate ferele pocnea. BIBICESCU, P. P. 296.
        surse: DLRLC
      • Turcii iar că l-o legat Cu o vînă de bou... oricît o mai smîncit Vîna n-o pocnit. ȘEZ. IV 9.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Merge numai într-un noroc, unde va pocni, să pocnească. ȚICHINDEAL, F. 24.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Poc + sufix -(ă)ni.
    surse: DEX '98 DEX '09

pocnit (s.n.) pocănit pomnit

etimologie:

  • vezi pocni
    surse: DEX '98 DEX '09