14 definiții pentru pocnit (s.n.) pocănit pomnit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCNÍT s. n. (Pop.) Faptul de a pocni. [Var.: pocănít s. n.] – V. pocni.

pocnit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~căn~, ~mn~ / Pl: -uri / E: pocni] (Pop) 1-12 Pocnire (1-10,12-13). 13 Fisurare.

POCNÍT, pocnituri, s. n. (Pop.) Faptul de a pocni. [Var.: pocănít s. n.] – V. pocni.

POCNÍT, pocniți, s. m. (Regional) Diavolul, dracul, necuratul. Du-te la pocnitu, du-te-n pocnitu. ȘEZ. III 85. Da de unde pocnitu să se poată vedea. ib. 52.

POCĂNÍT s. n. v. pocnit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCĂNIT s. bocăneală, bocănit, bocănitură, pocăneală, pocănitură, (reg.) bontăneală, bontănitură. (Se aude un ~ ritmic.)

Intrare: pocnit (s.n.)
pocnit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocnit
  • pocnitul
  • pocnitu‑
plural
  • pocnituri
  • pocniturile
genitiv-dativ singular
  • pocnit
  • pocnitului
plural
  • pocnituri
  • pocniturilor
vocativ singular
plural
pocănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocănit
  • pocănitul
  • pocănitu‑
plural
  • pocănituri
  • pocăniturile
genitiv-dativ singular
  • pocănit
  • pocănitului
plural
  • pocănituri
  • pocăniturilor
vocativ singular
plural
pomnit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pocnit (s.n.) pocănit pomnit

etimologie:

  • vezi pocni
    surse: DEX '98 DEX '09