14 definiții pentru plasture plastur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁSTURE, plasturi, s. m. Bucățică de pânză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecție sau cu care se fixează un pansament; emplastru. ♦ (Pop.) Cataplasmă. [Var.: plástur s. m.] – Din ngr. blástri, lat. plastrum, germ. Pflaster, rus. plastîr’.

PLÁSTURE, plasturi, s. m. Bucățică de pânză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecție sau cu care se fixează un pansament; emplastru. ♦ (Pop.) Cataplasmă. [Var.: plástur s. m.] – Din ngr. blástri, lat. plastrum, germ. Pflaster, rus. plastîr’.

PLÁSTURE, plasturi, s. m. Bucățică de pînză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă și care se aplică pe o rană sau deasupra pansamentului, pentru a feri rana de infecție; emplastru. ♦ (Popular) Cataplasmă. Pune pe pieptul bolnavului un plasture de ceapă. ȘEZ. VIII 153. – Variante: plástur (CARAGIALE, O. VII 58), plástore (DELAVRANCEA, la TDRG), pleáster (NEGRUZZI, S. I 207), pleástru (CAZABAN, V. 45) s. m.

PLÁSTURE ~i m. Preparat farmaceutic constând dintr-o fâșie de pânză acoperită cu substanță lipicioasă, care se aplică pe o rană spre a o feri de infecție sau pentru a fixa un pansament; emplastru. /<ngr. blártri, lat. plastrum, germ. Pflaster

PLÁSTUR s. m. v. plasture.

plastur m. V. blastru: plasturii cei negri GHICA. [Nemț. PFLASTER].

*emplástru m. și n., pl. e și urĭ (vgr. émplastron. V. pĭastru și plastron). Medicament cleĭos întins pe o bucată de pînză făcut ca să fie lipit pe pelea unuĭ bolnav. – Vechĭ, azĭ pop. blastru, bleastru, plastru, pleastru, blastur, bleastur, plastur, pleastur (după ngr. blástri, vsl. rus. plástyrĭ, pol. plastr, germ. pflaster). V. talion 1.

plástru și plástur, V. emplastru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plásture s. m., pl. plásturi

plásture s. m., pl. plásturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÁSTURE s. v. cataplasmă, compresă, prișniț.

PLÁSTURE s. (FARM.) emplastru, (înv.) sparadrap. (~ pus pe o rană.)

plasture s. v. CATAPLASMĂ. COMPRESĂ. PRIȘNIȚ.

PLASTURE s. (FARM.) emplastru, (înv.) sparadrap. (~ pus pe o rană.)

Intrare: plasture
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plasture
  • plasturele
plural
  • plasturi
  • plasturii
genitiv-dativ singular
  • plasture
  • plasturelui
plural
  • plasturi
  • plasturilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plastur
  • plasturul
  • plasturu‑
plural
  • plasturi
  • plasturii
genitiv-dativ singular
  • plastur
  • plasturului
plural
  • plasturi
  • plasturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)