plasture sm [At: BIBLIA (1688), 475²/57 / V: plastur (Pl: ~e) sn, plastore, (îrg) blastor, blastru, blastur (Pl: ~e) sn, (înv) plastură sf, plastor (Pl: ~e) sn, plastoră sf (Pl: ~re), plastră sf, plastru (Pl: ~ture)^[1] sn, plaștură (Pl: ~re) sf, pleaster, pleastru, pleastur, pflasture, bleastor, bleastru, bleastur (Pl: ~e) sn, flaștrom, (reg) pleasture / Pl: ~ri, (rar, sn) ~ / E: ngr μπλάστρι, lat plastrum, ger Plaster] 1 (Îvp) Pastă medicinală care se aplică pe o parte bolnavă a corpului. 2 Pansament pe care se întinde plasturele (1), pentru a fi aplicate pe corp Si: cataplasmă. 3 Fâșie îngustă de pânză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecție sau cu care se fixează un pansament Si: emplastru. 4 (Înv; îf plastru) Ghips.