emplastru sn [At: FRĂȚILĂ, S. I. 58/8 / V: (înv) embl~, ~ron, ~m, im~ / Pl: ~re, (înv) ~uri / E: fr emplâtre, lat emplastrum, ngr ήμπλαστρον] Preparat farmaceutic plastic, solid, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor Si: cataplasmă, plasture.

EMPLASTRU, emplastre, s. n. Medicament de uz extern, compus dintr-o pastă vîscoasă, densă, întinsă pe o bucată de pînză, care se aplică pe un loc bolnav; plasture.

EMPLASTRU s.n. Preparat farmaceutic întins pe o bucată de pînză, care se aplică pe locul bolnav; (pop.) plasture. [După fr. emplâtre, gr. emplastron].

EMPLASTRU s. n. leucoplast. (< lat. emplastrum)

EMPLASTRU ~e n. Fâșie de pânză acoperită cu un preparat farmaceutic lipicios, care se lipește pe piele spre a feri o rană de infecție sau pentru a fixa un pansament; plasture. [Sil. em-plas-tru] /<lat. emplastrum

*emplástru m. și n., pl. e și urĭ (vgr. émplastron. V. pĭastru și plastron). Medicament cleĭos întins pe o bucată de pînză făcut ca să fie lipit pe pelea unuĭ bolnav. – Vechĭ, azĭ pop. blastru, bleastru, plastru, pleastru, blastur, bleastur, plastur, pleastur (după ngr. blástri, vsl. rus. plástyrĭ, pol. plastr, germ. pflaster). V. talion 1.

emblastru sn vz emplastru

emplastron sn vz emplastru

emplastrum sn vz emplastru

emplastru s. n., art. emplastrul; pl. emplastre

emplastru s. n., art. emplastrul; pl. emplastre

emplastru s. n., art. emplastrul; pl. emplastre

EMPLASTRU s. v. plasture.

EMPLASTRU s. (FARM.) plasture, (înv.) sparadrap.