2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂTIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) plăti și rezultatul ei. – V. plăti.

plătire sf [At: PSALT. 191 / Pl: ~ri / E: plăti] 1 Oferire a unei sume de bani dinainte stabilită pentru o muncă efectuată, pentru un serviciu prestat etc. Si: plătit1 (1), retribuire, remunerare. 2 Achitare a contravalorii în bani sau în natură Si: plătit1(2). 3 Despăgubire. 4 Achitare a taxelor, impozitelor Si: plătit1 (3). 5 Lichidare a unei datorii Si: plătit1 (4). 6 Răsplătire. 7 Ispășire. 8-9 (Înv) Plată (9-10).

PLĂTÍRE, plătiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) plăti și rezultatul ei. – V. plăti.

PLĂTÍ, plătesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obținut sau cumpărat, a unei consumații etc. ◊ Expr. A plăti cu capul (sau cu viața etc.) = a fi omorât pentru o greșeală, o îndrăzneală, o faptă necugetată etc. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna (pe cineva) cu vârf și îndesat pentru o pagubă sau o suferință. ♦ A achita un impozit, o obligație etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morală), a scăpa de o obligație. 2. Tranz. A răsplăti cu bani o muncă efectuată, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a prețui, a face. ◊ Expr. A nu plăti (nici)o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.

plăti [At: N. TEST. (1648), 26r/2 / Pzi: ~tesc / E: slv платити] 1 vt (Fșa) A da o sumă de bani dinainte stabilită pentru o muncă efectuată, pentru un serviciu prestat etc. Si: a remunera, a retribui. 2 vt (Fșa) A achita contravaloarea bunurilor obținute, cumpărate sau folosite, a unei consumații etc. în bani sau în natură. 3 vt (Îe) A ~ cu capul (sau cu viața) A fi omorât pentru o greșeală, o îndrăzneală, o faptă necugetată. 4 vt (Îe) A ~ cu dobândă A se răzbuna pe cineva pentru o pagubă sau o suferință. 5 vt A despăgubi în bani sau în natură pentru o pagubă făcută, pentru o stricăciune etc. 6 vt (Înv; ccd) A lua ca despăgubire în compensație. 7 vt (Fșa) A achita taxe, impozite, datorii etc. 8 vt (Fșa) A lichida o datorie. 9 vr A se achita de o obligație morală. 10 vi A răsplăti pe cineva pentru faptele sale. 11-12 vti A suporta consecințele nefaste ale unei fapte, ale unei atitudini (proprii sau aparținând altuia) etc. Si: a expia, a ispăși. 13 vi A avea sau a reprezenta o anumită valoare Si: a face, a prețui, a valora. 14 (Îe) A nu ~ (nici) o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani, un ban, doi creițari) sau (reg) nici o pară putredă (ori un fir de tort, un baraboi) sau nici de un potroc A nu avea nici o valoare. 15 vrp (Reg) A merita.

PLĂTÍ, plătesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obținut sau cumpărat, a unei consumații etc. ◊ Expr. A plăti cu capul (sau cu viața etc.) = a fi omorât pentru o greșeală, o îndrăzneală, o faptă necugetată etc. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna (pe cineva) cu vârf și îndesat pentru o pagubă sau o suferință. ♦ A achita un impozit, o obligație etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morală), a scăpa de o obligație. 2. Tranz. A răsplăti cu bani o muncă efectuată, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a prețui, a face. ◊ Expr. A nu plăti (nici) o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.

PLĂTÍ, plătesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea în bani a unui bun obținut. Voi mie mi-ți plăti numai vinul și brînza. SADOVEANU, O. VIII 259. Uite ce e, cucoană, zice conductorul, trebuie să plătiți un bilet CARAGIALE, O. II 161. Aduce piatra la mine și i-o plătesc cît nu face, ba încă sînt bucuros că o pot căpăta. CREANGĂ, P. 218. ◊ Fig. Dar dacă mă găsea [jupînul] pe uliță, plăteai dumneata pielea mea? CARAGIALE, O. I 56. Aibi grijă să nu mă-neci, Că n-ai bani să mă plătești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 139. ◊ Expr. A plăti oalele sparte v. oală. ♦ A achita un impozit, o obligație etc. Ajunsese să plătească el camătă din ce în ce mai pipărată. CARAGIALE, O. IIII 39. ◊ Fig. (Complementul indică un abstract; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu» și desemnînd instrumentul) A răscumpăra. Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263. Binele ce mi l-ai făcut mie nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor. EMINESCU, N. 12. Sînt ore fericite, sînt tainice plăceri Ce-n cumpăna vieții plătesc ani de dureri. ALECSANDRI, P. I 125. ◊ Intranz. Pierduse mai mult decît putea plăti. DUMITRIU, N. 114. ♦ Refl. A lichida o datorie (morală), a se achita, a scăpa de o obligație, a-și încheia socotelile cu cineva. Eu îi sînt dator lui Costică o scrisoare; sper să mă plătesc săptămîna asta. CARAGIALE, O. VII 61. Amiciția ce mi-arătați mă atinge atît, că nu voi putea niciodată cu nimic să mă plătesc. BOLINTINEANU, O. 532. Eu cu doina mă plătesc De bir și de boieresc. TEODORESCU, P. P. 284. 2. Tranz. A da (bani), a achita plata pentru un serviciu făcut, pentru folosirea unui obiect. Dă-ne ceva să mîncăm; plătim oricît, numai să fim mulțămiți. HOGAȘ, DR. 83. Lui dascălul Vasile a Vasilicăi plăteam numai cîte un sorocovăț pe lună. CREANGĂ, A. 16. ♦ (Cu privire la persoane) A achita un salariu; a da o sumă de bani (dinainte stabilită) pentru o muncă efectuată, pentru un serviciu prestat etc. Fetele sînt folosite la munci pentru care un bărbat, plătit de două ori atît, ar fi prea scump. BOGZA, Î. 46. Să stea omul trei zile la poarta mea și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? Pentru asta vă plătesc eu simbrie? ISPIRESCU, L. 44. 3. Intranz. A merita un anumit preț, a valora. Și-n vîrful cîrligului, Sub mîna scutarului, Este-o piatră nestemată Ce plătește lumea toată. ANT. LIT. POP. I 513. ◊ (Subiectul este un abstract) Pe arșițele iestea o răcoreală ca asta mult plătește! CREANGĂ, P. 205. El simțea că o oră lîngă ea ar plăti mai mult decît toată viața. EMINESCU, N. 74. ♦ Refl. pas. (Popular) A avea preț, a se vinde cu preț bun. Mergînd mai departe a întîlnit pe alt om și iarăși l-a întrebat de se plătesc boi ca ai lui la tîrg. SBIERA, P. 2. Mă dusei miercurea-n tîrg Să văz boii cum se vînd, Vacile cum se plătesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97. 4. Tranz. (Popular, despre ființe) A fi în stare de... a fi vrednic să...; a prețui. Cine știe ce-o fi și ce-o plăti calul acesta. RETEGANUL, P. I 70. Am îmbătrînit cu arma în mînă, ș-am cunoscut ce plătesc moldovenii la luptă, cînd își apără țara și neatîrnarea lor. ALECSANDRI, T. I 16. ◊ Intranz. Un cal negru dobrogean, Un cal sprinten voinicesc... Plătea cît un cal domnesc. ALECSANDRI, P. P. 73. (Exp r.) A nu plăti nici (cît) o ceapă degerată (nici două parale sau nici doi bani) = a nu avea nici o valoare.

A PLĂTÍ ~ésc 1. tranz. 1) (mărfuri, pagube, impozite, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita; a da. ◊ ~ cu capul (sau cu viața) a fi pedepsit cu moartea pentru o faptă săvârșită. ~ cu dobândă a se răzbuna făcându-i cuiva un rău și mai mare (pentru o pagubă sau o suferință). 2) (sume de bani sau obiecte) A da în calitate de contravaloare (pentru mărfuri, munci sau servicii prestate, impozite, pierderi etc.). 2. intranz. A prezenta o anumită valoare; a avea un anumit preț; a face; a costa; a valora. /<sl. platiti

plătì v. 1. a achita o datorie: a plăti o sută de lei; 2. a da bani pentru ceva: a plăti serviciile cuiva; 3. a prețui: un ceas al dimineții plătește cât trei după prânz PANN; 4. fig. a expia: a plăti scump faptele sale. [Slav. PLATITI].

plătésc v. tr. (vsl. sîrb. platiti, rus. platitĭ). Achit, daŭ baniĭ datorațĭ cuĭva pentru un lucru orĭ serviciŭ: a plăti niște lucrătorĭ pentru munca lor, plătesc locu pe care-l ocup, o datorie, un bir, un serviciŭ pe care mi l-a făcut cineva. Răsplătesc, recompensez: să-țĭ plătească Dumnezeŭ! Obțin pintr’un sacrificiŭ, expiez: mulțĭ aeronauțĭ aŭ plătit foarte scump orĭ chear cu vĭața experiențele lor. V. intr. Achit, daŭ: am plătit un franc pe zi, pe o carte. Valorez: patria plătește maĭ mult de cît familia. V. refl. Mă achit, plătesc tot ce eram dator: m’am plătit și de datoria asta! Fig. Plătesc în locu altora saŭ pentru alțiĭ, sufer eŭ din cauza greșelilor altora. Plătesc naturiĭ tributu, mor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plătíre (rar) s. f., g.-d. art. plătírii

plătíre s. f., g.-d. art. plătírii; pl. plătíri

plătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plătésc, imperf. 3 sg. plăteá; conj. prez. 3 plăteáscă

plătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plătésc, imperf. 3 sg. plăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. plăteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLĂTIRE s. achitare, lichidare, onorare, plată, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.)

PLĂTÍ vb. v. face, prețui, valora.

PLĂTÍ vb. 1. a achita, a depune, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 2. v. achita. 3. v. restitui. 4. v. oferi. 5. v. retribui. 6. v. ispăși.

PLĂTI vb. 1. a achita, a depune, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 2. a achita, a lichida, a onora, (înv. și pop.) a număra, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Și-a ~ obligațiile bănești.) 3. a da, a înapoia, a restitui, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 4. a da, a oferi. (Cît ~ pe marfa mea?) 5. a onora, a remunera, a retribui. (A ~ o muncă prestată.) 6. a ispăși, a îndura, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

arată toate definițiile

Intrare: plătire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plătire
  • plătirea
plural
  • plătiri
  • plătirile
genitiv-dativ singular
  • plătiri
  • plătirii
plural
  • plătiri
  • plătirilor
vocativ singular
plural
Intrare: plăti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plăti
  • plătire
  • plătit
  • plătitu‑
  • plătind
  • plătindu‑
singular plural
  • plătește
  • plătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plătesc
(să)
  • plătesc
  • plăteam
  • plătii
  • plătisem
a II-a (tu)
  • plătești
(să)
  • plătești
  • plăteai
  • plătiși
  • plătiseși
a III-a (el, ea)
  • plătește
(să)
  • plătească
  • plătea
  • plăti
  • plătise
plural I (noi)
  • plătim
(să)
  • plătim
  • plăteam
  • plătirăm
  • plătiserăm
  • plătisem
a II-a (voi)
  • plătiți
(să)
  • plătiți
  • plăteați
  • plătirăți
  • plătiserăți
  • plătiseți
a III-a (ei, ele)
  • plătesc
(să)
  • plătească
  • plăteau
  • plăti
  • plătiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plătire

  • 1. rar Acțiunea de a (se) plăti și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: achitare

etimologie:

  • vezi plăti
    surse: DEX '98 DEX '09

plăti

  • 1. tranzitiv A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obținut sau cumpărat, a unei consumații etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: achita attach_file 5 exemple
    exemple
    • Voi mie mi-ți plăti numai vinul și brînza. SADOVEANU, O. VIII 259.
      surse: DLRLC
    • Uite ce e, cucoană, zice conductorul, trebuie să plătiți un bilet. CARAGIALE, O. II 161.
      surse: DLRLC
    • Aduce piatra la mine și i-o plătesc cît nu face, ba încă sînt bucuros că o pot căpăta. CREANGĂ, P. 218.
      surse: DLRLC
    • figurat Dar dacă mă găsea [jupînul] pe uliță, plăteai dumneata pielea mea? CARAGIALE, O. I 56.
      surse: DLRLC
    • figurat Aibi grijă să nu mă-neci, Că n-ai bani să mă plătești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 139.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A plăti cu capul (sau cu viața etc.) = a fi omorât pentru o greșeală, o îndrăzneală, o faptă necugetată etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. expresie A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna (pe cineva) cu vârf și îndesat pentru o pagubă sau o suferință.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: răzbuna
    • 1.4. A achita un impozit, o obligație etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ajunsese să plătească el camătă din ce în ce mai pipărată. CARAGIALE, O. IIII 39.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263.
        surse: DLRLC
      • Binele ce mi l-ai făcut mie nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor. EMINESCU, N. 12.
        surse: DLRLC
      • Sînt ore fericite, sînt tainice plăceri Ce-n cumpăna vieții plătesc ani de dureri. ALECSANDRI, P. I 125.
        surse: DLRLC
      • intranzitiv Pierduse mai mult decît putea plăti. DUMITRIU, N. 114.
        surse: DLRLC
    • 1.6. reflexiv A lichida o datorie (morală), a scăpa de o obligație.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Eu îi sînt dator lui Costică o scrisoare; sper să mă plătesc săptămîna asta. CARAGIALE, O. VII 61.
        surse: DLRLC
      • Amiciția ce mi-arătați mă atinge atît, că nu voi putea niciodată cu nimic să mă plătesc. BOLINTINEANU, O. 532.
        surse: DLRLC
      • Eu cu doina mă plătesc De bir și de boieresc. TEODORESCU, P. P. 284.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A răsplăti cu bani o muncă efectuată, un serviciu prestat etc.
    exemple
    • Dă-ne ceva să mîncăm; plătim oricît, numai să fim mulțămiți. HOGAȘ, DR. 83.
      surse: DLRLC
    • Lui dascălul Vasile a Vasilicăi plăteam numai cîte un sorocovăț pe lună. CREANGĂ, A. 16.
      surse: DLRLC
    • Fetele sînt folosite la munci pentru care un bărbat, plătit de două ori atît, ar fi prea scump. BOGZA, Î. 46.
      surse: DLRLC
    • Să stea omul trei zile la poarta mea și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? Pentru asta vă plătesc eu simbrie? ISPIRESCU, L. 44.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Și-n vîrful cîrligului, Sub mîna scutarului, Este-o piatră nestemată Ce plătește lumea toată. ANT. LIT. POP. I 513.
      surse: DLRLC
    • Pe arșițele iestea o răcoreală ca asta mult plătește! CREANGĂ, P. 205.
      surse: DLRLC
    • El simțea că o oră lîngă ea ar plăti mai mult decît toată viața. EMINESCU, N. 74.
      surse: DLRLC
    • 3.1. reflexiv pasiv popular A avea preț, a se vinde cu preț bun.
      exemple
      • Mergînd mai departe a întîlnit pe alt om și iarăși l-a întrebat... de se plătesc boi ca ai lui la tîrg. SBIERA, P. 2.
        surse: DLRLC
      • Mă dusei miercurea-n tîrg Să văz boii cum se vînd, Vacile cum se plătesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A nu plăti (nici)o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nicio valoare.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 4. tranzitiv popular (Despre ființe) A fi în stare de... a fi vrednic să...
    surse: DLRLC sinonime: prețui attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cine știe ce-o fi și ce-o plăti calul acesta. RETEGANUL, P. I 70.
      surse: DLRLC
    • Am îmbătrînit cu arma în mînă, ș-am cunoscut ce plătesc moldovenii la luptă, cînd își apără țara și neatîrnarea lor. ALECSANDRI, T. I 16.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Un cal negru dobrogean, Un cal sprinten voinicesc... Plătea cît un cal domnesc. ALECSANDRI, P. P. 73.
      surse: DLRLC

etimologie: