2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIZMÁȘ, -Ă, pizmași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care poartă pizmă cuiva; (om) răutăcios, invidios; p. ext. (om) plin de ură, potrivnic, dușmănos, vrăjmaș, pizmuitor, pizmătareț, pizmătăreț, pizmăreț. 2. Adj. (Despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă ură, dușmănie, invidie. – Pizmă + suf. -aș.

PIZMÁȘ, -Ă, pizmași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care poartă pizmă cuiva; (om) răutăcios, invidios; p. ext. (om) plin de ură, potrivnic, dușmănos, vrăjmaș, pizmuitor, pizmătareț, pizmătăreț, pizmăreț. 2. Adj. (Despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă ură, dușmănie, invidie. – Pizmă + suf. -aș.

pizmaș, ~ă [At: CORESI, EV. 15 / S și: pism~ / Pl: ~ași, ~e / E: pizmă + -aș] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care manifestă ură, dușmănie, vrăjmășie față de cineva Si: dușman, dușmănos, vrăjmaș, (pop) pizmuitor (1-2), (îrg) pizmăreț (1-2), pizmătar (1-2), pizmătareț (1-2), pizmos (1-2), (înv) pizmitor (1-2), pizmătarnic (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care manifestă împotrivire față de cineva Si: potrivnic, (pop) pizmuitor (3-4), (îrg) pizmăreț (3-4), pizmătar (3-4), pizmătareț (3-4), pizmos (3-4), (înv) pizmitor (3-4), pizmătarnic (3-4). 5-6 smf, a (Persoană) care manifestă invidie față de cineva sau de ceva Si: invidios, (pop) pizmuitor (5-6), (îrg) pizmăreț (5-6), pizmătar (5-6), pizmătareț (5-6), pizmos (5-6), (înv) pizmitor (5-6), pizmătarnic (5-6). 7 a (D. acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care exprimă ură, dușmănie sau invidie, gelozie Si: (rar) pizmătăreț (1), (îrg) pizmătareț (7), (înv) pizmășesc (1), pizmătar (7), pizmos (7), (îvr) pizmătăresc (1). 8 a (D. acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care exprimă lăcomie Si: (rar) pizmătăreț (2), (îrg) pizmătareț (8), (înv) pizmășesc (2), pizmătar (8), pizmos (8), (îvr) pizmătăresc (2). 9 a (Înv; d. oameni) Lacom. 10 sma (Îvr) Drac.

PIZMÁȘ, -Ă, pizmași, -e, adj. Invidios, răutăcios; p. ext. dușmănos, potrivnic, vrăjmaș. Acești contimporani ai mei Fac nencetat același sport: De treizeci de ani îmi tot zic mort. Tot mai pizmași și mai mișei. MACEDONSKI, O. I 184. Aceștia, ca oameni fără judecată și pizmași, făceau toate chipurile... cum să deie vitișoarele mele macar de-un pas pe moșia boierească. CREANGĂ, A. 159. Vînzătorul de armaș Fiară crudă, om pizmaș, Fost-au gol legat la soare Și de mini și de picioare. ALECSANDRI, P. P. 205. ◊ (Poetic) Vîntul pizmaș... a bătut pînă ieri dimineața. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 105. ◊ (Substantivat) Dacă ești cu inimă de bărbat. vei doborî pe toți vrăjmașii și pizmașii. POPESCU, B. H 16.

PIZMÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care pizmuiește; cu pizmă; invidios. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă pizmă; caracterizat prin pizmă. /pizmă + suf. ~aș

pizmáș, -ă adj. (d. pizmă). Invidios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pizmáș (pop.) adj. m., s. m., pl. pizmáși; adj. f., s. f. pizmáșă, art. pizmáșa, pl. pizmáșe

pizmáș s. m., adj. m., pl. pizmáși; f. sg. pizmáșă, g.-d. art. pizmáșei, pl. pizmáșe

pizmaș, pl. pizmași, f. pizmașă, pl. pizmașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIZMÁȘ s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.

PIZMÁȘ adj. v. invidios.

PIZMÁȘ adj. v. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș.

pizmaș adj. v. DUȘMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

pizmaș s., adj. v. ADVERSAR. DUȘMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

PIZMAȘ adj. gelos, invidios, pizmuitor, ranchiunos, (pop. și fam.) ciudos, (reg.) zăcaș, (Transilv.) dîcos, (înv.) pizmătar, pizmătareț, rîvnitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, zuliar. (Om ~ pe succesele altuia.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pizmáș, pizmași, s.m. – Dușman, opozant: „Și așa întreaga ziua, / Pizmașul ținea una, / Iar dacă venea seara, / Din tunuri mai înceta” (Bilțiu, 2006: 127). – Din pizmă (< sl. pizma) + suf. - (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: pizmaș (adj.)
pizmaș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pizmaș
  • pizmașul
  • pizmașu‑
  • pizmașă
  • pizmașa
plural
  • pizmași
  • pizmașii
  • pizmașe
  • pizmașele
genitiv-dativ singular
  • pizmaș
  • pizmașului
  • pizmașe
  • pizmașei
plural
  • pizmași
  • pizmașilor
  • pizmașe
  • pizmașelor
vocativ singular
plural
Intrare: pizmaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pizmaș
  • pizmașul
  • pizmașu‑
plural
  • pizmași
  • pizmașii
genitiv-dativ singular
  • pizmaș
  • pizmașului
plural
  • pizmași
  • pizmașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)