2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITULÁT, -Ă, pitulați, -te, adj. (Pop.) Pitit. ♦ Fig. Tăinuit, secret. [Var.: tupilát s. f.] – V. pitula. corectată

pitulat, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~lit, topilat, tupilat / Pl: ~ați, ~e / E: pitula] 1 a (Pop) Ascuns și ghemuit, spre a nu fi văzut, găsit, prins, luat. 2-3 av (Reg) Pituliș (1-2). 4 a (Rar) Cârn. 5-6 av, a (Îvr; fig) (În mod) tainic Si: secret. 7 a (Reg; d. case) Scund.

PITULÁT, -Ă, pitulați, -te, adj. (Pop.) Pitit. ♦ Fig. Tăinuit, secret. – V. pitula.

PITULÁT, -Ă, pitulați, -te, adj. 1. Care s-a ascuns ghemuindu-se. Așteptînd ei așa pitulați și ascunși... iată că sosește paserea. SBIERA, P. 68. Tămădăienii... neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor. ODOBESCU, S. III 14. 2. Tăinuit, secret, ascuns, tainic. Nevoi pre viziriul să deschidă soba lui cea pitulată (de taină). ȚICHINDEAL, F. 162.

pitulát, -ă adj. Vest. Pitit, ascuns. Nu înalt, jos: o casă pitulată. De-a pitulata, de-a pititele, de-a mijitele, de-a ascunsele, un joc de copiĭ.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.

TUPILÁ vb. I v. pitula.

pitula [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208v/23 / V: (pop) tupila, (reg; cscj) ~li, tupili / Pl: ~lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcții) A se dărâma. 4 vt (Îvr) A doborî. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) disimula.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pitulí, pitulesc (DAVILA, V. V. 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), vb. IV.

A PITULÁ ~éz tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti

A SE PITULÁ mă ~éz intranz. pop. A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti

pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti].

arată toate definițiile

Intrare: pitulat
pitulat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitulat
  • pitulatul
  • pitulatu‑
  • pitula
  • pitulata
plural
  • pitulați
  • pitulații
  • pitulate
  • pitulatele
genitiv-dativ singular
  • pitulat
  • pitulatului
  • pitulate
  • pitulatei
plural
  • pitulați
  • pitulaților
  • pitulate
  • pitulatelor
vocativ singular
plural
pitulit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitulit
  • pitulitul
  • pitulitu‑
  • pituli
  • pitulita
plural
  • pituliți
  • pituliții
  • pitulite
  • pitulitele
genitiv-dativ singular
  • pitulit
  • pitulitului
  • pitulite
  • pitulitei
plural
  • pituliți
  • pituliților
  • pitulite
  • pitulitelor
vocativ singular
plural
tupilit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pitula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pitula
  • pitulare
  • pitulat
  • pitulatu‑
  • pitulând
  • pitulându‑
singular plural
  • pitulea
  • pitulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulez
(să)
  • pitulez
  • pitulam
  • pitulai
  • pitulasem
a II-a (tu)
  • pitulezi
(să)
  • pitulezi
  • pitulai
  • pitulași
  • pitulaseși
a III-a (el, ea)
  • pitulea
(să)
  • pituleze
  • pitula
  • pitulă
  • pitulase
plural I (noi)
  • pitulăm
(să)
  • pitulăm
  • pitulam
  • pitularăm
  • pitulaserăm
  • pitulasem
a II-a (voi)
  • pitulați
(să)
  • pitulați
  • pitulați
  • pitularăți
  • pitulaserăți
  • pitulaseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulea
(să)
  • pituleze
  • pitulau
  • pitula
  • pitulaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pituli
  • pitulire
  • pitulit
  • pitulitu‑
  • pitulind
  • pitulindu‑
singular plural
  • pitulește
  • pituliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulesc
(să)
  • pitulesc
  • pituleam
  • pitulii
  • pitulisem
a II-a (tu)
  • pitulești
(să)
  • pitulești
  • pituleai
  • pituliși
  • pituliseși
a III-a (el, ea)
  • pitulește
(să)
  • pitulească
  • pitulea
  • pituli
  • pitulise
plural I (noi)
  • pitulim
(să)
  • pitulim
  • pituleam
  • pitulirăm
  • pituliserăm
  • pitulisem
a II-a (voi)
  • pituliți
(să)
  • pituliți
  • pituleați
  • pitulirăți
  • pituliserăți
  • pituliseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulesc
(să)
  • pitulească
  • pituleau
  • pituli
  • pituliseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tupila
  • tupilare
  • tupilat
  • tupilatu‑
  • tupilând
  • tupilându‑
singular plural
  • tupilea
  • tupilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tupilez
(să)
  • tupilez
  • tupilam
  • tupilai
  • tupilasem
a II-a (tu)
  • tupilezi
(să)
  • tupilezi
  • tupilai
  • tupilași
  • tupilaseși
a III-a (el, ea)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupila
  • tupilă
  • tupilase
plural I (noi)
  • tupilăm
(să)
  • tupilăm
  • tupilam
  • tupilarăm
  • tupilaserăm
  • tupilasem
a II-a (voi)
  • tupilați
(să)
  • tupilați
  • tupilați
  • tupilarăți
  • tupilaserăți
  • tupilaseți
a III-a (ei, ele)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupilau
  • tupila
  • tupilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pitulat pitulit tupilit

etimologie:

  • vezi pitula
    surse: DEX '98 DEX '09

pitula pituli tupila

  • 1. popular A (se) piti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascunde dosi mistui piti attach_file 3 exemple
    exemple
    • S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34.
      surse: DLRLC
    • Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • piti
    surse: DEX '98 DEX '09