pitit, ~ă [At: ANON. CANTAC., ap. CM I, 215 / Pl: ~iți, ~e / E: piti] 1 a (Pfm) Ascuns prin ghemuire într-un spațiu restrâns. 2 a (Pfm) Ferit spre a nu fi văzut, găsit, prins, luat. 3 sfa (Pop; șîcs de-a ~ta) Joc în care un copil trebuie să-i găsească pe ceilalți care s-au ascuns. 4 a (Olt; d. case) Scund.

pitít, -ă adj. Munt. Fam. Pitulat, ascuns. Scund, jos: o casă pitită. De-a pititele, de-a pitulata, de-a ascunsele, un joc de copiĭ.

piti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: ns cf pitic] 1-2 vtr (Pfm) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3-4 vtr (Pfm; spc) A (se) feri spre a nu fi prins, găsit, luat. 5-6 vtr (Rar; fig) A (se) face mic. 7 vt (Reg; d. cai) A ciuli urechile.

tipi² v vz piti

PITI, pitesc, vb. IV. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se pitula, a se tupila; (fig.) a se adăposti. Am venit să mă pitesc la voi. E prăpădenie mare pe Olt. STANCU, D. 143. Fata se sperie, dară se piti și tăcu din gură. ISPIRESCU, L. 263. Io m-am pedepsit Și am pribegit Pe potecă strîmtă, Prin vale adîncă... Aici m-am pitit, M-am sălbăticit. TEODORESCU, P. P. 430. ◊ Tranz. Piesa principală care spuneau ei că lipsește, era pitită frumușel, de domnul șef, în atelierul de tîmplărie. DEMETRIUS, C. 36.

A SE PITI mă ~esc intranz. (despre ființe) 1) A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva). 2) A se pune la adăpost într-un loc ferit; a se ascunde; a se dosi. /Orig. nec.

A PITI ~esc tranz. A face să se pitească. /Orig. nec.

pitì v. a se ascunde ghemuindu-se. [Origină necunoscută].

pitésc (vest) și tupésc (est) v. tr. (poate înrudit cu it. piccino, fr. petit. Cp. cu pitulez). Fam. Ascund. V. refl. Mă ascund ghemuindu-mă. mă pitulez. V. chitesc.

piti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, 3 sg. pitește, imperf. 1 piteam; conj. prez. 1 sg. să pitesc, 3 să pitească

piti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, imperf. 3 sg. pitea; conj. prez. 3 să pitească

piti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, imperf. 3 sg. pitea; conj. prez. 3 sg. și pl. pitească

PITIT adj. v. ascuns, dosit.

pitit adj. v. ASCUNS. DOSIT.

PITI vb. v. ascunde, dosi, mistui.

piti vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI.

piti (pitesc, pitit), vb. – A (se) ascunde, a (se) pitula. Origine îndoielnică, probabil expresivă (Pușcariu, Dacor., I, 76; REW 6544a), cf. chiti, a cărui origine este și mai puțin sigură, și piț, pișca. – Der. pitula (var. pituli), vb. (a (se) ascunde), cu suf. expresiv -li (Cihac, II, 259, se gîndește la un sl. prituliti „a se liniști”); pituliș (var. pituluș), s. n. (ascunziș); pitulice, s. f. (nume de păsări: Sylvia curruca și Troglodytes parvulus); pitulici, s. m. (bărbătușul pitulicii); pitiș, adv. (pe ascuns); pititel, adj. (mic), prin încrucișare cu mititel. Pentru legătura cu chiti cf. Pușcariu, RF, I, 271.