2 intrări

17 definiții

PITÍT, -Ă, pitiți, -te, adj. (Pop.) Ascuns; fig. adăpostit. ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) De-a pitita = numele unui joc de copii în care unul dintre copii trebuie să-i găsească pe ceilalți, care s-au ascuns. – V. piti.

PITÍT, -Ă, pitiți, -te, adj. (Pop.) Ascuns; fig. adăpostit. ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) De-a pitita = numele unui joc de copii în care unul dintre copii trebuie să-i găsească pe ceilalți, care s-au ascuns. – V. piti.

PITÍT adj. v. ascuns, dosit.

pitít, -ă adj. Munt. Fam. Pitulat, ascuns. Scund, jos: o casă pitită. De-a pititele, de-a pitulata, de-a ascunsele, un joc de copiĭ.

PITÍ, pitesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula; fig. a (se) adăposti. – Cf. pitic2.

PITÍ, pitesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula; fig. a (se) adăposti. – Cf. pitic2.

PITÍ, pitesc, vb. IV. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se pitula, a se tupila; (fig.) a se adăposti. Am venit să mă pitesc la voi. E prăpădenie mare pe Olt. STANCU, D. 143. Fata se sperie, dară se piti și tăcu din gură. ISPIRESCU, L. 263. Io m-am pedepsit Și am pribegit Pe potecă strîmtă, Prin vale adîncă... Aici m-am pitit, M-am sălbăticit. TEODORESCU, P. P. 430. ◊ Tranz. Piesa principală care spuneau ei că lipsește, era pitită frumușel, de domnul șef, în atelierul de tîmplărie. DEMETRIUS, C. 36.

pití (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitésc, imperf. 3 sg. piteá; conj. prez. 3 să piteáscă

pití vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitésc, imperf. 3 sg. piteá; conj. prez. 3 sg. și pl. piteáscă

PITÍ vb. v. ascunde, dosi, mistui.

pití (pitésc, pitít), vb. – A (se) ascunde, a (se) pitula. Origine îndoielnică, probabil expresivă (Pușcariu, Dacor., I, 76; REW 6544a), cf. chiti, a cărui origine este și mai puțin sigură, și piț, pișca.Der. pitula (var. pituli), vb. (a (se) ascunde), cu suf. expresiv -li (Cihac, II, 259, se gîndește la un sl. prituliti „a se liniști”); pituliș (var. pituluș), s. n. (ascunziș); pitulice, s. f. (nume de păsări: Sylvia curruca și Troglodytes parvulus); pitulici, s. m. (bărbătușul pitulicii); pitiș, adv. (pe ascuns); pititel, adj. (mic), prin încrucișare cu mititel. Pentru legătura cu chiti cf. Pușcariu, RF, I, 271.

A SE PITÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) 1) A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva). 2) A se pune la adăpost într-un loc ferit; a se ascunde; a se dosi. /Orig. nec.

A PITÍ ~ésc tranz. A face să se pitească. /Orig. nec.

pitì v. a se ascunde ghemuindu-se. [Origină necunoscută].

pitésc (vest) și tupésc (est) v. tr. (poate înrudit cu it. piccino, fr. petit. Cp. cu pitulez). Fam. Ascund. V. refl. Mă ascund ghemuindu-mă. mă pitulez. V. chitesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

piti vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI.

Intrare: pitit
pitit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitit
  • pititul
  • pititu‑
  • piti
  • pitita
plural
  • pitiți
  • pitiții
  • pitite
  • pititele
genitiv-dativ singular
  • pitit
  • pititului
  • pitite
  • pititei
plural
  • pitiți
  • pitiților
  • pitite
  • pititelor
vocativ singular
plural
Intrare: piti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • piti
  • pitire
  • pitit
  • pitind
singular plural
  • pitește
  • pitiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitesc
(să)
  • pitesc
  • piteam
  • pitii
  • pitisem
a II-a (tu)
  • pitești
(să)
  • pitești
  • piteai
  • pitiși
  • pitiseși
a III-a (el, ea)
  • pitește
(să)
  • pitească
  • pitea
  • piti
  • pitise
plural I (noi)
  • pitim
(să)
  • pitim
  • piteam
  • pitirăm
  • pitiserăm
  • pitisem
a II-a (voi)
  • pitiți
(să)
  • pitiți
  • piteați
  • pitirăți
  • pitiserăți
  • pitiseți
a III-a (ei, ele)
  • pitesc
(să)
  • pitească
  • piteau
  • piti
  • pitiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)