PISAR, pisari, s. m. (în Evul Mediu, în Țările Române) Secretar (domnesc); grămătic, diac. [Var.: piser s. m.] – Din sl. pisarĭ, pol. pisarz.

PISARE s. f. Acțiunea de a pisa; pisat¹. – V. pisa.

pisar sm [At: (a. 1660) BUL. COM. IST IV, 18 / V: (îrg) ~iu, ~ser, ~zăr / Pl: ~i / E: slv пизарь, pn pisarz] (Înv) Funcționar de cancelarie din trecut, care copia sau întocmea acte, scrisori, documente, având adesea și alte sarcini administrative Vz calemgiu, diac, grămătic, logofăt, uricar.

pisare sf [At: DRLU / Pl: ~sări / E: pisa] 1 Zdrobire prin lovituri repetate cu pisălogul, cu ciocanul, pentru a transforma în praf, pastă etc. Si: pisat¹ (1), pisăgeală (1), pisoleală (1). 2 Batere în piuă a cerealelor pentru a le descoji și mărunți Si: pisat¹ (2), pisăgeală (2), pisoleală (2). 3 Mărunțire cu mașina de tocat a cărnii și a zarzavaturilor Si: pisat¹ (3). 4 Batere cu îmblăciul a plantelor, pentru a le separa de semințe Si: pisat¹ (4), pisăgeală (3), pisoleală (3). 5 Frământare cu picioarele a pământului sau a zăpezii Si: pisat¹ (5), pisăgeală (4), pisoleală (4). 6 Executare a unui dans, bătând din picioare Si: pisat¹ (6), pisăgeală (5), pisoleală (5). 7 Snopire în bătaie Si: pisat¹ (7), pisăgeală (6), pisoleală (6). 8 (Fig) Plictisire cu insistențele și repetarea acelorași lucruri Si: pisat¹ (8), pisăgeală (7), pisoleală (7).

pisariu sm vz pisar

pisăr^[1] sm vz pisar

piser sm vz pisar

pișare sf [At: LB / Pl: ~șări / E: pișa] (Pop) 1 Urinare. 2 Stropire cu urină Si: pișat¹ (2).

pizăr sm vz pisar

PISAR, pisari, s. m. Funcționar de cancelarie însărcinat în trecut cu copierea sau redactarea unor acte, documente etc. și care adesea avea și alte sarcini administrative. [Var.: piser s. m.] – Din sl. pisarĩ, pol. pisarz.

PISARE, pisări, s. f. Acțiunea de a pisa; pisat¹. – V. pisa.

PISAR, pisari, s. m. 1. (Învechit) Secretar (domnesc); grămătic, diac, calemgiu. V. logofăt. 2. (Familiar, cu o nuanță peiorativă) Funcționar de birou, copist. Cel mai mic [copil] e pisar. NEGRUZZI, S. I 59. – Variantă: piser (IBRĂILEANU, SP. CR. 33, GHICA, S. 518) s. m.

PISARE s. f. Acțiunea de a pisa; zdrobire, sfărîmare.

PISAR ~i m. înv. Slujbaș într-o cancelarie care avea în însărcinarea sa copierea și întocmirea actelor; copist; scrib. /<sl. pïsari, pol. pisarz

pisăr m. 1. od. logofăt, scriitor de cancelarie; 2. azi, ironic (în Moldova) copist. [Slav. PISARĬ].

písar și písăr m. (pol. pizarz, rus. pisarĭ). Vechĭ. Rar. Scriitor, copist.

pisar (înv.) s. m., pl. pisari

pisare s. f., g.-d. art. pisării

pisar (înv.) s. m., pl. pisari

pisare s. f., g.-d. art. pisării

pisar s. m., pl. pisari

pisare s. f., g.-d. art. pisării; pl. pisări

pisar (pisari), s. m. – Scriitor, copist. Sl. pisarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35), cf. sb., slov. pisar. Sec. XVII, înv. – Der. pisanie, s. f. (inscripție), din sl. pisanije; pisărie, s. f. (birou de acte).

pisar, pisari s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu copierea sau cu întocmirea unor acte de administrație; diac, grămătic. [Var.: piser, pisăr, pisariu, pizăr s. m.] – Din sl. pisarĭ.

pisar, pisari s. m. (intl.) polițist din serviciul judiciar.

PISAR s. v. diac.

PISARE s. mărunțire, pisat, sfărâmare, zdrobire. (~ unui material dur.)

PIȘARE s. v. urinare, urinat.

PISAR s. (IST.) diac, grămătic, logofăt, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.)

PISARE s. mărunțire, pisat, sfărîmare, zdrobire. (~ unui material dur.)

pișare s. v. URINARE. URINAT.

pisăr, pisări, s.m. (înv. și reg.) 1. logofăt, scriitor de cancelarie. 2. copist.