opțiuni
  • info

10 definiții pentru mărunțire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRUNȚIRE, mărunțiri, s. f. Acțiunea de a mărunți. – V. mărunți.

MĂRUNȚIRE, mărunțiri, s. f. Acțiunea de a mărunți. – V. mărunți.

mărunțire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~țare / Pl: ~ri / E: mărunți] Tăiere, împărțire, rupere etc. în bucăți mici Si: mărunțit, (rar) mărunțișare.

mărunțare sf vz mărunțire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărunțire s. f., g.-d. art. mărunțirii; pl. mărunțiri

mărunțire s. f., g.-d. art. mărunțirii; pl. mărunțiri

mărunțire s. f., g.-d. art. mărunțirii; pl. mărunțiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRUNȚIRE s. 1. fărâmițare, sfărâmare. (~ a unui aliment, în gură.) 2. v. pisare. 3. v. tocare.

MĂRUNȚIRE s. 1. sfărîmare. (~ a unui material solid.) 2. pisare, pisat, sfărîmare, zdrobire. (~ sării.) 3. mărunțit, tocare, tocat. (~ cepei.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRUNȚÍRE s. f. Acțiunea de a m ă r u n ț i. Cf. PONTBRIANT, D., LM, DDRF. - Și: (învechit) mărunțáre s. f. POLIZU, LM, BARCIANU, ALEXI, W. - V. mărunți.

MĂRUNȚARE s. f. v. mărunțire.

Intrare: mărunțire
mărunțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărunțire
  • mărunțirea
plural
  • mărunțiri
  • mărunțirile
genitiv-dativ singular
  • mărunțiri
  • mărunțirii
plural
  • mărunțiri
  • mărunțirilor
vocativ singular —
plural —
mărunțare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărunțire, mărunțirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi mărunți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.