9 definiții pentru urinare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URINARE, urinări, s. f. Acțiunea de a urina și rezultatul ei. – V. urina.
URINARE, urinări, s. f. Acțiunea de a urina și rezultatul ei. – V. urina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
urinare2 sf [At: BIANU, D. S., 103 / Pl: ~nări / E: urina] Micțiune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URINARE s. f. Acțiunea de a urina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URINARE s.f. Acțiunea de a urina și rezultatul ei; micțiune. [< urina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urinare s. f., g.-d. art. urinării; pl. urinări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urinare s. f., g.-d. art. urinării; pl. urinări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urinare s. f., g.-d. art. urinării; pl. urinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
URINARE s. (FIZIOL.) urinat, (livr.) micțiune, (pop.) pișare, pișat, pișătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URINARE s. (FIZIOL.) urinat, (livr.) micțiune, (pop.) pișare, pișat, pișătură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
urinare, urinărisubstantiv feminin
etimologie:
- urina DEX '09 DEX '98 DN