10 definiții pentru calemgiu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALEMGIU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.

CALEMGIU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.

calemgiu [At: ZILOT, CRON. 77 / V: ~engiu / Pl: ~ii / E: tc kalemgçi] (Tcî) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de logofăt de visterie. 3 sm Funcționar de cancelarie Si: (înv) conțopist, copist, diac, impiegat, logofăt, pisar. 4-5 sm, a (Om) bun mânuitor al condeiului Si: scriitor, stilist.

CALEMGIU, calemgii, s. m. (Învechit și arhaizant) Funcționar de cancelarie; copist, pisar. Acum Nu mai vrea să doarmă cu frații mai mici de cînd e calemgiu la Visterie. CAMIL PETRESCU, O. 186. Calemgiii... purtau ișlic mic. GHICA, S. 500. Palatul era plin de boieri și de calemgii de tot felul. FILIMON, C. 57.

CALEMGIU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Tc. kalemcı.

calemgiu m. scriitor la calemul Divanului, logofăt de vistierie: dieci de vistierie și calemgii GHICA. [Turc. KALEMDJI].

calemgíŭ m. (turc. kalemği). Vechĭ. Scriitor, copist, logofăt (la calemu Divanuluĭ). V. divictar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calemgiu (înv.) s. m., art. calemgiul; pl. calemgii, art. calemgiii (desp. -gi-ii)

calemgiu (înv.) s. m., art. calemgiul; pl. calemgii, art. calemgiii (-gi-ii)

calemgiu s. m., art. calemgiul; pl. calemgii, art. calemgiii

Intrare: calemgiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calemgiu
  • calemgiul
  • calemgiu‑
plural
  • calemgii
  • calemgiii
genitiv-dativ singular
  • calemgiu
  • calemgiului
plural
  • calemgii
  • calemgiilor
vocativ singular
  • calemgiule
plural
  • calemgiilor
calengiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calemgiu, calemgiisubstantiv masculin

  • 1. învechit Funcționar de cancelarie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acum nu mai vrea să doarmă cu frații mai mici de cînd e calemgiu la Visterie. CAMIL PETRESCU, O. 186. DLRLC
    • format_quote Calemgiii... purtau ișlic mic. GHICA, S. 500. DLRLC
    • format_quote Palatul era plin de boieri și de calemgii de tot felul. FILIMON, C. 57. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.