3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPĂÍT1 s. n. Faptul de a (se) pipăi. ♦ Unul dintre simțuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, luăm cunoștință de calitățile lor palpabile (formă, consistență, umiditate etc.). – V. pipăi.

PIPĂÍT1 s. n. Faptul de a (se) pipăi. ♦ Unul dintre simțuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, luăm cunoștință de calitățile lor palpabile (formă, consistență, umiditate etc.). – V. pipăi.

PIPĂÍT2, -Ă, pipăiți, -te, adj. (Astăzi rar) Palpabil; evident; concret, material. – V. pipăi.

PIPĂÍT2, -Ă, pipăiți, -te, adj. (Astăzi rar) Palpabil; evident; concret, material. – V. pipăi.

pipăit2, ~ă [At: ST. LEX. 161 r1/19 / Pl: ~iți, ~e / E: pipăi1] 1 a (Înv) Concret. 2 a (Înv; îs) Întuneric ~ Întuneric de nepătruns. 3 sn (Îlav) Pe ~e Atingând cu mâna un obiect. 4 sn (Îal) Mergând cu nesiguranță, fără să vadă bine.

pipăit1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 302/18 / Pl: (rar) ~uri / E: pipăi1] 1-7 Pipăire (1-7). 8 (Fig) Tatonare. 9 Simț cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, sunt percepute forma, consistența, umiditatea etc. acestora.

PIPĂÍT2, -Ă, pipăiți, -te, adj. Care cade sau poate cădea sub simțul pipăitului; pipăibil, palpabil. Din visul meu de-o noapte, un zgomot m-a trezit. Eram tot om, tot formă, tot lucru pipăit. MACEDONSKI, O. I 53. El se teme... să se despartă de bănișorii lui siguri, pipăiți. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Viu, concret. Toate uneltele și podoabele de fier, de bronz, de lut, de os sau de cărămidă arsă, dezgropate pe alocuri din mucezeala pămîntului, vorbeau cu alte mărturii pipăite despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41. ◊ (Rar, adverbial) [în lucrare] se întrupează, pipăit, pentru o viață mai durabilă decît chiar a neamului său întreg, gîndiri și simțiri de veacuri ale acestuia. CARAGIALE, O. VI 244.

PIPĂÍT1 s. n. 1. Faptul de a pipăi; pipăire. ◊ Expr. Pe pipăite = pe dibuite, bîjbîind, orbecăind. Bologa se cocoță în dosul teodolitului pe pipăite. REBREANU, P. S. 83. 2. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia cunoaștem, în urma atingerii corpurilor cu suprafața sensibilă a pielii, calitățile lor palpabile: forma, densitatea, consistența, umiditatea, temperatura. Ea zîmbea, cu un sentiment de nefericire acută, care părea că o pătrunde pînă în ramificațiunile nervilor pipăitului. ZAMFIRESCU, R. 42. – Formă gramaticală: (în expr.) pipăite.

PIPĂÍT n. 1) v. A PIPĂI. 2) Simț cu ajutorul căruia se percep proprietățile fizice ale corpurilor. /v. a pipăi

pipăit n. simțul care ne face cunoscut prin atingere forma si starea exterioară a corpurilor: cu pipăitul deosebim ce e aspru sau neted, cald sau rece, solid sau lichid.

pipăít n. Acțiunea de a pipăi. Simțu pin care constatăm dacă un corp e solid, aspru, lichid, moale, cald, rece ș. a., pentru care lucru ne servim maĭ ales de vîrfu degetelor.

PIPĂÍ, pípăi, vb. IV. Tranz. 1. A atinge (ușor și repetat) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredința că există sau pentru a constata forma, consistența, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. ◊ Refl. Se pipăie pe frunte.Loc. adv. Pe pipăite = atingând, punând mâna (pe obiectul în cauză). ♦ A mângâia (o femeie) atingând (ușor și repetat) cu degetele sau cu palma. ♦ P. anal. A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva. 2. Spec. (Med.) A palpa. ♦ A lua pulsul. 3. A merge cu nesiguranță, fără să vadă (bine) și folosindu-se de mâini, de baston etc.; a orbecăi. ◊ Loc. adv. Pe pipăite = cu nesiguranță, pe dibuite, bâjbâind. ♦ Tranz. și intranz. A căuta ceva cu mâna pe nevăzute; a dibui, a bâjbâi. 4. Fig. A încerca să afle ceva, a sonda, a tatona; a bănui, a intui că există (într-un anumit fel). – Din sl. pipati.

PIPĂÍ, pípăi, vb. IV. Tranz. 1. A atinge (ușor și repetat) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredința că există sau pentru a constata forma, consistența, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. ◊ Refl. Se pipăie pe frunte.Loc. adv. Pe pipăite = atingând, punând mâna (pe obiectul în cauză). ♦ A mângâia (o femeie) atingând (ușor și repetat) cu degetele sau cu palma. ♦ P. anal. A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva. 2. Spec. (Med.) A palpa. ♦ A lua pulsul. 3. A merge cu nesiguranță, fără să vadă (bine) și folosindu-se de mâini, de baston etc.; a orbecăi. ◊ Loc. adv. Pe pipăite = cu nesiguranță, pe dibuite, bâjbâind. ♦ Tranz. și intranz. A căuta ceva cu mâna pe nevăzute; a dibui, a bâjbâi. 4. Fig. A încerca să afle ceva, a sonda, a tatona; a bănui, a intui că există (într-un anumit fel). – Din sl. pipati.

pipăi2 vt [At: ALR I, 1543/200 / Pzi: pipăi, ~esc / E: pipă + -ăi] (Mun; Trs) A fuma cu pipa (1).

pipăi1 [At: CORESI, EV. 113 / V: a~, apipăia, apipii, apipui, (reg) pipii, pipui, piupăi / Pzi: pipăi, (pop) ~esc / E: vsl пипати] 1-2 vt (D. oameni; c. i. obiecte, ființe sau părți ale lor) A atinge ușor și repetat, cu degetele sau cu palma (pentru a constata existența, forma, consistența, calitatea etc. sau) pentru a mângâia. 3-4 vtr A (se) atinge, utilizând simțul pipăitului pentrua obține informații despre propria persoană sau în alt scop. 5-6 vtrr (Spc; c. i. persoane de sex opus sau părți ale corpului lor) A mângâia ușor cu degetele sau cu palma, în cadrul preludiului actului sexual. 7 vt (Spc; c. i. persoane) A atinge cu palma, cu conotație sexuală, în public, organele sexuale sau alte părți ale trupului. 8 vt (Reg; îe) A ~ vorba cu bățul A căuta ceartă. 9 vt (Îvr) A căuta cu de-amănuntul Si: a scotoci. 10 vt (Rar; fig; c. i. activități ale oamenilor) A executa cu migală, cu seriozitate. 11 vt (Pan; d. animale) A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva prin simțuri. 12 vt (Med; c. i. părți ale corpului pacientului) A atinge cu mâna, pentu a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea etc. unor țesuturi sau organe și pentru a putea stabili un diagnostic Si: a palpa. 13 vt (Med; c. i. pulsul) A simți cu degetele și a număra bătăile într-o unitate de timp. 14 vt (C. i. drumuri, terenuri etc.) A se orienta cu nesiguranță fără să vadă bine, și folosindu-se doar de mâini, de picioare, de baston etc. Si: a orbecăi. 15 vt (C. i. obiecte) A căuta cu mâna, pe nevăzute Si: a bâjbâi, a dibui. 16 vt (Fig; c. i. oameni, părerile, manifestările lor, situații etc.) A încerca să afle Si: a sonda, a tatona. 17 vt (Fig) A spiona. 18 vt A intui că există într-un anumit fel. 19 vt (Reg; c. i. oameni; îf pipii) A certa. 20 vi A bate ușor.

piupăi[1] v vz pipăi1

  1. În original, incorect tipărit: pipăi LauraGellner

PIPĂÍ, pipăi, vb. IV. Tranz. 1. A atinge (ușor) un obiect cu mîna sau cu vîrful degetelor, pentru a se încredința că există sau pentru a-și da seama de forma, de consistența lui. Tomșa, din ce în ce mai neliniștit, își pipăi zaua de sîrmă de sub haina-i de catifea înflorită cu noduri de argint. SADOVEANU, O. VII 9. Cînd se deșteptă din zăpăceala lui, pipăi pungile să vază nu e vrun vis. ISPIRESCU, L. 267. ◊ Fig. Apoi, oameni buni, eu sînt străin și de-abia de ieri în sat – zise tînărul Herdelea puțin încurcat de privirile curioase care-l pipăiau din toate părțile. REBREANU, R. I 105. O boare umedă, alunecînd din sus pe luciul apei, pipăia șovăitor frunzele sălciilor încolăcite cu fîșîiri misterioase ca niște suspine fugare. BART, S. M. 80. ◊ Refl.Se pipăi la brîu și trase fără grabă cuțitul lung și subțire, țipar de oțel albăstriu. DUMITRIU, N. 248. Acum se șterse și el la ochi, se pipăi să vază nu care cumva doarme încă, și aievea să fie oare ceea ce vedea? ISPIRESCU, L. 235. 2. A dibui (atingînd cu mîna, cu piciorul) în căutarea unui obiect, pentru a afla drumul. Pipăi anume locuri cu piciorul și-și căută sprijin. SADOVEANU, B. 229. [În Piscul Voivodesei] se află și un orb, care pipăie marginea șanțului cu un băț. C. PETRESCU, R. DR. 192. Și parcă neștiind nicicum, Prin iarbă el și-a pipăit Toiagul său acum, Și-apoi porni. COȘBUC, P. I 233. ◊ Intranz. Pipăi cu mîna pînă întîlni patul. DUMITRIU, N. 135. ◊ Absol. Bătrîna-n neastîmpăr se duce șovăind, Condusă de-a ei cîrjă, prin noapte pipăind. ALECSANDRI, P. A. 182. ◊ Expr. A pipăi terenul v. teren. ♦ (Despre animale) A atinge (cu laba, cu botul, cu mustățile), cercetînd, mirosind. După ce zvîrlim în apă bucățile de carne, stăm puțin pînă ce dihăniile dau de ele și le pipăie cu mustățile. SADOVEANU, Î. A. 82. Zise ursului să-i pipăie ranele... și să-i așeze toate oscioarele la locul lor de vor fi zdrobite. ISPIRESCU, L. 329.

A PIPĂÍ pípăi tranz. 1) (persoane, obiecte) A atinge ușor cu degetele (pentru a se convinge că există). ◊ ~ pulsul a căuta pulsul (pentru a-l măsura). Pe pipăite a) bâjbâind (pentru a găsi obiectul căutat); b) fără siguranță; șovăitor. 2) (bolnavii sau anumite regiuni ale corpului lor) A apăsa ușor cu degetele (pentru a identifica afecțiunea); a palpa. 3) (drumul) A dibui cu piciorul, pășind cu nesiguranță. 4) fig. (gânduri, intenții, situații etc.) A supune unei examinări prealabile prudente; a tatona. /<sl. pipati

pipăì v. 1. a atinge ușor cu mâna: a pipăi pulsul; 2. fig. a încerca de a cunoaște părerile cuiva: a pipăi terenul, a lucra cu precauțiune; 3. a căuta dibuind prin întuneric; 4. fig. a proceda cu nesiguranță. [Slav. PIPATI].

pípăĭ și (rar) -ĭésc, a v. tr. (vsl. pipati, a pipăi; sîrb. pipati; bg. opipvam). Ating ușor cu mîna orĭ cu picĭoru (orĭ și cu bastonu) ca să constat ce e și cum e, maĭ ales în întuneric: a pipăi o stofă, un loc. Fig. Sondez, încerc să văd cum e: a pipăi un teren, o pĭață comercială, o afacere, o persoană. V. intr. Bîjbîĭ: merg pipăind, (fig.) știința la început a mers pipăind. Pe pipăite, pipăind, bîjbîind. – Vechĭ, azĭ pop., și apípăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: pipăit (adj.)
pipăit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipăit
  • pipăitul
  • pipăitu‑
  • pipăi
  • pipăita
plural
  • pipăiți
  • pipăiții
  • pipăite
  • pipăitele
genitiv-dativ singular
  • pipăit
  • pipăitului
  • pipăite
  • pipăitei
plural
  • pipăiți
  • pipăiților
  • pipăite
  • pipăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pipăit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipăit
  • pipăitul
  • pipăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pipăit
  • pipăitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pipăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipăi
  • pipăire
  • pipăit
  • pipăitu‑
  • pipăind
  • pipăindu‑
singular plural
  • pipăie
  • pipăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pipăi
(să)
  • pipăi
  • pipăiam
  • pipăii
  • pipăisem
a II-a (tu)
  • pipăi
(să)
  • pipăi
  • pipăiai
  • pipăiși
  • pipăiseși
a III-a (el, ea)
  • pipăie
(să)
  • pipăie
  • pipăia
  • pipăi
  • pipăise
plural I (noi)
  • pipăim
(să)
  • pipăim
  • pipăiam
  • pipăirăm
  • pipăiserăm
  • pipăisem
a II-a (voi)
  • pipăiți
(să)
  • pipăiți
  • pipăiați
  • pipăirăți
  • pipăiserăți
  • pipăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pipăie
(să)
  • pipăie
  • pipăiau
  • pipăi
  • pipăiseră
pipii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piupăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pipăit (adj.)

  • 1. (Astăzi rar) Care cade sau poate cădea sub simțul pipăitului.
    exemple
    • Din visul meu de-o noapte, un zgomot m-a trezit. Eram tot om, tot formă, tot lucru pipăit. MACEDONSKI, O. I 53.
      surse: DLRLC
    • El se teme... să se despartă de bănișorii lui siguri, pipăiți. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Toate uneltele și podoabele de fier, de bronz, de lut, de os sau de cărămidă arsă, dezgropate pe alocuri din mucezeala pămîntului, vorbeau cu alte mărturii pipăite despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41.
        surse: DLRLC
      • rar (și) adverbial [În lucrare] se întrupează, pipăit, pentru o viață mai durabilă decît chiar a neamului său întreg, gîndiri și simțiri de veacuri ale acestuia. CARAGIALE, O. VI 244.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi pipăi
    surse: DEX '09 DEX '98

pipăit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) pipăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pipăială pipăire pipăitură tact
    • 1.1. expresie Pe pipăite = pe dibuite, bâjbâind, orbecăind.
      exemple
      • Bologa se cocoță în dosul teodolitului pe pipăite. REBREANU, P. S. 83.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Unul dintre simțuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, luăm cunoștință de calitățile lor palpabile (formă, consistență, umiditate etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Ea zîmbea, cu un sentiment de nefericire acută, care părea că o pătrunde pînă în ramificațiunile nervilor pipăitului. ZAMFIRESCU, R. 42.
        surse: DLRLC
  • comentariu Formă gramaticală (în expresie): pipăite
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi pipăi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

pipăi pipii pipui piupăi

  • 1. A atinge (ușor și repetat) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredința că există sau pentru a constata forma, consistența, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: atinge attach_file 7 exemple
    exemple
    • Tomșa, din ce în ce mai neliniștit, își pipăi zaua de sîrmă de sub haina-i de catifea înflorită cu noduri de argint. SADOVEANU, O. VII 9.
      surse: DLRLC
    • Cînd se deșteptă din zăpăceala lui, pipăi pungile să vază nu e vrun vis. ISPIRESCU, L. 267.
      surse: DLRLC
    • figurat Apoi, oameni buni, eu sînt străin și de-abia de ieri în sat – zise tînărul Herdelea puțin încurcat de privirile curioase care-l pipăiau din toate părțile. REBREANU, R. I 105.
      surse: DLRLC
    • figurat O boare umedă, alunecînd din sus pe luciul apei, pipăia șovăitor frunzele sălciilor încolăcite cu fîșîiri misterioase ca niște suspine fugare. BART, S. M. 80.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Se pipăie pe frunte.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • reflexiv Se pipăi la brîu și trase fără grabă cuțitul lung și subțire, țipar de oțel albăstriu. DUMITRIU, N. 248.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Acum se șterse și el la ochi, se pipăi să vază nu care cumva doarme încă, și aievea să fie oare ceea ce vedea? ISPIRESCU, L. 235.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe pipăite = atingând, punând mâna (pe obiectul în cauză).
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A mângâia (o femeie) atingând (ușor și repetat) cu degetele sau cu palma.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. prin analogie A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • După ce zvîrlim în apă bucățile de carne, stăm puțin pînă ce dihăniile dau de ele și le pipăie cu mustățile. SADOVEANU, Î. A. 82.
        surse: DLRLC
      • Zise ursului să-i pipăie ranele... și să-i așeze toate oscioarele la locul lor de vor fi zdrobite. ISPIRESCU, L. 329.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. A lua pulsul.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. A merge cu nesiguranță, fără să vadă (bine) și folosindu-se de mâini, de baston etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: orbecăi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Pipăi anume locuri cu piciorul și-și căută sprijin. SADOVEANU, B. 229.
      surse: DLRLC
    • [În Piscul Voivodesei] se află și un orb, care pipăie marginea șanțului cu un băț. C. PETRESCU, R. DR. 192.
      surse: DLRLC
    • Și parcă neștiind nicicum, Prin iarbă el și-a pipăit Toiagul său acum, Și-apoi porni. COȘBUC, P. I 233.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Pipăi cu mîna pînă întîlni patul. DUMITRIU, N. 135.
      surse: DLRLC
    • absolut Bătrîna-n neastîmpăr se duce șovăind, Condusă de-a ei cîrjă, prin noapte pipăind. ALECSANDRI, P. A. 182.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat A încerca să afle ceva; a bănui, a intui că există (într-un anumit fel).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: bănui intui sonda tatona

etimologie: