pioni v vz piui¹

piauni v vz piui¹

pion sm [At: LEON ASACHI, B. 22/21 / P: pi-on / Pl: ~i / E: fr pion] 1 (Îvr) Curier. 2 Piesă de cea mai mică valoare, folosită la jocul de șah. 3 (Rar) Pul. 4 (Fig) Luptător, militant pentru o cauză, pentru o idee, exponent al unei concepții noi Vz pionier.

piui¹ vi [At: CANTEMIR, IST. 48 / P: pi-u-i / V: piauni (Pzi: 3 piaună), pioni (Pzi: 3 pionă, pione, pionește), (reg) piuli (Pzi: 3 ~lește), piuni (Pzi: 3 piună, piune), piuri, (cscj) piura (Pzi: 3 piură) / Pzi: 3 piuie / E: piu¹] 1 (D. păsări, d. puii lor) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei Si: (reg) a pieuna (1), a pioci (1), a piscui (1). 2 (Reg) A se văicări. 3 (Pex; d. proiectile care străbat cu viteză aerul) A produce un zgomot șuierător caracteristic Si: a șuiera, a țiui. 4 (Îe) A-i ~ (cuiva) urechea (sau urechile) A-i țiui cuiva urechea sau urechile Vz țiui.

piuli v vz piui¹

piuni v vz piui¹

piura v vz piui¹

piuri v vz piui¹

PION, pioni, s. m. 1. Fiecare dintre cele opt piese (de aceeași culoare) la jocul de șah, așezate (la începutul partidei) în prima linie. 2. Fig. (Rar) Cel care luptă pentru o idee, luptător, exponent al unei concepții noi. – Pronunțat: pi-on..

PIUI, pers. 3 piuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii lor) A produce sunetul ascuțit caracteristic puilor de pasăre. Tot satul acela era pustiu de oameni și pretutindeni piuiau puii. CAMILAR, N. I 401. Aerul era jilav, mirosul rășinii aspru. O pasăre... foșni din aripi și piui somnoros. C. PETRESCU, Î. II 13. Doi puișori... clipesc din ochi somnoroși – ș-odată tresar cînd vine rîndunica, lacomi și speriați își întind spre ea pliscurile mari căscate și piuie. VLAHUȚĂ, O. A. II 176. ♦ (Despre un corp care străbate aerul cu viteză mare) A șuiera, a țiui. Tunurile detunau... Pe sus piuiau proiectilele. SANDU-ALDEA, U. P. 136. Cei cu praștia-și ascultau piatra cum piuia ca un glonț scăpat din carabină. DELAVRANCEA, S. 266. – Pronunțat: pi-u-i.

PION s.m. 1. Cea mai mică piesă la jocul de șah. 2. (Fig.) Element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant, ostaș. [Pron. pi-on. / < fr. pion].

PION s. m. 1. (șah) piesă de cea mai mică valoare. 2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis. 3. (fig.) element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant pentru o cauză. (< fr. pion)

pion s. m. (fiz.) Tip de particulă subatomică ◊ „O nouă metodă de luptă împotriva cancerului va fi supusă în curând primelor experimente clinice. Este vorba de iradierea celulelor din tumorile maligne cu «pioni», particule subatomice, ce au proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis.” Sc. 17 V 79 p. 5; v. și spion (1965) (din engl. pion; cf. fr. pion; PR 1957; DT; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

PION ~i m. 1) Figură de șah având cea mai mică valoare, care se așază la începutul partidei, înaintea celorlalte piese. ~ul reginei. 2) fig. Persoană care este exponent al unei concepții noi. 3) fig. Persoană lipsită de autoritate, fiind folosită fără a i se cere consimțământul. [Sil. pi-on] /<fr. pion

A PIUI pers. 3 piuie intranz. 1) (mai ales despre puii de pasăre) A emite sunete caracteristice, subțiri și prelungi; a piscui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung și ascuțit (străbătând aerul cu mare viteză); a șuiera. Gloanțele piuie. [Sil. pi-u-] /Din piu

pion m. 1. cea mai mică piesă a jocului de șah; 2. fiecare din piesele unui joc în table.

piuì v. 1. a striga, vorbind de pui de păsări; 2. a da un sunet ascuțit. [Onomatopee: piu piu!].

*pión m. (fr. pion, d. lat. pĕdo, pĕdónis, „care are picĭoru mare”, apoĭ „pedestru”. V. pieton). Pĭesă mică (soldat) la jocu de șah. Rotițele de la jocu de table.

píuĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. ca și chiuĭ). Munt. Piscuĭ, fac piŭ-piŭ, vorbind de puiĭ de păsărĭ.

pion s. m., pl. pioni

piui (a ~) (desp. pi-u-) vb., ind. prez. 3 piuie, imperf. 3 pl. piuiau; conj. prez. 3 să piuie

pion s. m., pl. pioni

piui (a ~) (pi-u-) vb., ind. prez. 3 piuie, imperf. 3 sg. piuia; conj. prez. 3 să piuie

pion s. m., pl. pioni

piui vb. (sil. pi-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. piuie, imperf. 3 sg. piuia

pion (i-o)

piui (ind. prez. 3 sg. și pl. piuie)

piuesc, piue 3, piuiam 1 imp.

PION s. v. curier, mesager, ștafetă.

PION s. (FIZ.) mezon.

PIUI vb. 1. (reg.) a pieuna, a pioci, a piscui. (Puii de găină ~.) 2. v. țiui.

pion s. v. CURIER. MESAGER. ȘTAFETĂ.

PIUI vb. 1. (reg.) a pieuna, a pioci, a piscui. (Puii de găină ~.) 2. a șuiera, a țiui, a vîjîi, (reg.) a țistui. (Glonțul i-a ~ pe la ureche.)

piui, piui v. i. (intl.) a mărturisi.