3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pioni v vz piui1

PIÓN, pioni, s. m. 1. Fiecare dintre cele șaisprezece piese de cea mai mică valoare de la jocul de șah, așezate, la începutul partidei, înaintea celorlalte piese. 2. Fig. Luptător pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepții noi. [Pr.: pi-on] – Din fr. pion.

PIÓN, pioni, s. m. 1. Fiecare dintre cele șaisprezece piese de cea mai mică valoare de la jocul de șah, așezate, la începutul partidei, înaintea celorlalte piese. 2. Fig. Luptător pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepții noi. [Pr.: pi-on] – Din fr. pion.

PIUÍ, pers. 3 píuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A șuiera, a țiui. [Pr.: pi-u-] – Din piu.

PIUÍ, pers. 3 píuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A șuiera, a țiui. [Pr.: pi-u-] – Din piu.

pion sm [At: LEON ASACHI, B. 22/21 / P: pi-on / Pl: ~i / E: fr pion] 1 (Îvr) Curier. 2 Piesă de cea mai mică valoare, folosită la jocul de șah. 3 (Rar) Pul. 4 (Fig) Luptător, militant pentru o cauză, pentru o idee, exponent al unei concepții noi Vz pionier.

piui1 vi [At: CANTEMIR, IST. 48 / P: pi-u-i / V: piauni (Pzi: 3 piaună), pioni (Pzi: 3 pionă, pione, pionește), (reg) piuli (Pzi: 3 ~lește), piuni (Pzi: 3 piună, piune), piuri, (cscj) piura (Pzi: 3 piură) / Pzi: 3 piuie / E: piu1] 1 (D. păsări, d. puii lor) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei Si: (reg) a pieuna (1), a pioci (1), a piscui (1). 2 (Reg) A se văicări. 3 (Pex; d. proiectile care străbat cu viteză aerul) A produce un zgomot șuierător caracteristic Si: a șuiera, a țiui. 4 (Îe) A-i ~ (cuiva) urechea (sau urechile) A-i țiui cuiva urechea sau urechile Vz țiui.

PIUÍ, pers. 3 piuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii lor) A produce sunetul ascuțit caracteristic puilor de pasăre. Tot satul acela era pustiu de oameni și pretutindeni piuiau puii. CAMILAR, N. I 401. Aerul era jilav, mirosul rășinii aspru. O pasăre. foșni din aripi și pitii somnoros. C. PETRESCU, Î. II 13. Doi puișori. clipesc din ochi somnoroșiș-odată tresar cînd vine rîndunica, lacomi și speriați își întind spre ea pliscurile mari căscate și piuie. VLAHUȚĂ, O. A. II 176. ♦ (Despre un corp care străbate aerul cu viteză mare) A șuiera, a țiui. Tunurile detunau... Pe sus piuiau proiectilele. SANDU-ALDEA, U. P. 136. Cei cu praștia-și ascultau piatra cum piuia ca un glonț scăpat din carabină. DELAVRANCEA, S. 266. – Pronunțat: pi-u-i.

PIÓN s.m. 1. Cea mai mică piesă la jocul de șah. 2. (Fig.) Element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant, ostaș. [Pron. pi-on. / < fr. pion].

PIÓN s. m. 1. (șah) piesă de cea mai mică valoare. 2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis. 3. (fig.) element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant pentru o cauză. (< fr. pion)

pión s. m. (fiz.) Tip de particulă subatomică ◊ „O nouă metodă de luptă împotriva cancerului va fi supusă în curând primelor experimente clinice. Este vorba de iradierea celulelor din tumorile maligne cu «pioni», particule subatomice, ce au proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis.” Sc. 17 V 79 p. 5; v. și spion (1965) (din engl. pion; cf. fr. pion; PR 1957; DT; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

PIÓN ~i m. 1) Figură de șah având cea mai mică valoare, care se așază la începutul partidei, înaintea celorlalte piese. ~ul reginei. 2) fig. Persoană care este exponent al unei concepții noi. 3) fig. Persoană lipsită de autoritate, fiind folosită fără a i se cere consimțământul. [Sil. pi-on] /<fr. pion

A PIUÍ pers. 3 píuie intranz. 1) (mai ales despre puii de pasăre) A emite sunete caracteristice, subțiri și prelungi; a piscui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung și ascuțit (străbătând aerul cu mare viteză); a șuiera. Gloanțele piuie. [Sil. pi-u-] /Din piu

pion m. 1. cea mai mică piesă a jocului de șah; 2. fiecare din piesele unui joc în table.

piuì v. 1. a striga, vorbind de pui de păsări; 2. a da un sunet ascuțit. [Onomatopee: piu piu!].

*pión m. (fr. pion, d. lat. pĕdo, pĕdónis, „care are picĭoru mare”, apoĭ „pedestru”. V. pieton). Pĭesă mică (soldat) la jocu de șah. Rotițele de la jocu de table.

píuĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. ca și chiuĭ). Munt. Piscuĭ, fac piŭ-piŭ, vorbind de puiĭ de păsărĭ.

arată toate definițiile

Intrare: pion (fiz.)
  • silabație: pi-on info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pion
  • pionul
  • pionu‑
plural
  • pioni
  • pionii
genitiv-dativ singular
  • pion
  • pionului
plural
  • pioni
  • pionilor
vocativ singular
plural
Intrare: pion (piesă)
  • silabație: pi-on info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pion
  • pionul
  • pionu‑
plural
  • pioni
  • pionii
genitiv-dativ singular
  • pion
  • pionului
plural
  • pioni
  • pionilor
vocativ singular
plural
Intrare: piui
  • silabație: pi-u-i info
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • piui
  • piuire
  • piuit
  • piuitu‑
  • piuind
  • piuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • piuie
(să)
  • piuie
  • piuia
  • piui
  • piuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • piuie
(să)
  • piuie
  • piuiau
  • piui
  • piuiseră
piauni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pioni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pion (fiz.)

  • 1. Particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis.
    surse: Sinonime MDN '00 sinonime: mezon

etimologie:

pion (piesă)

  • 1. Fiecare dintre cele șaisprezece piese de cea mai mică valoare de la jocul de șah, așezate, la începutul partidei, înaintea celorlalte piese.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat Luptător pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepții noi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: luptător, -oare militant, -ă ostaș

etimologie:

piui piauni pioni piuli piuni piura piuri

  • 1. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: piscui attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tot satul acela era pustiu de oameni și pretutindeni piuiau puii. CAMILAR, N. I 401.
      surse: DLRLC
    • Aerul era jilav, mirosul rășinii aspru. O pasăre... foșni din aripi și piui somnoros. C. PETRESCU, Î. II 13.
      surse: DLRLC
    • Doi puișori... clipesc din ochi somnoroși – ș-odată tresar cînd vine rîndunica, lacomi și speriați își întind spre ea pliscurile mari căscate și piuie. VLAHUȚĂ, O. A. II 176.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șuiera țiui attach_file 2 exemple
      exemple
      • Tunurile detunau... Pe sus piuiau proiectilele. SANDU-ALDEA, U. P. 136.
        surse: DLRLC
      • Cei cu praștia-și ascultau piatra cum piuia ca un glonț scăpat din carabină. DELAVRANCEA, S. 266.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • piu
    surse: DEX '98 DEX '09