pion sm [At: LEON ASACHI, B. 22/21 / P: pi-on / Pl: ~i / E: fr pion] 1 (Îvr) Curier. 2 Piesă de cea mai mică valoare, folosită la jocul de șah. 3 (Rar) Pul. 4 (Fig) Luptător, militant pentru o cauză, pentru o idee, exponent al unei concepții noi Vz pionier.

PION, pioni, s. m. 1. Fiecare dintre cele opt piese (de aceeași culoare) la jocul de șah, așezate (la începutul partidei) în prima linie. 2. Fig. (Rar) Cel care luptă pentru o idee, luptător, exponent al unei concepții noi. – Pronunțat: pi-on..

PION s.m. 1. Cea mai mică piesă la jocul de șah. 2. (Fig.) Element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant, ostaș. [Pron. pi-on. / < fr. pion].

PION s. m. 1. (șah) piesă de cea mai mică valoare. 2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis. 3. (fig.) element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant pentru o cauză. (< fr. pion)

PION ~i m. 1) Figură de șah având cea mai mică valoare, care se așază la începutul partidei, înaintea celorlalte piese. ~ul reginei. 2) fig. Persoană care este exponent al unei concepții noi. 3) fig. Persoană lipsită de autoritate, fiind folosită fără a i se cere consimțământul. [Sil. pi-on] /<fr. pion

pion m. 1. cea mai mică piesă a jocului de șah; 2. fiecare din piesele unui joc în table.

*pión m. (fr. pion, d. lat. pĕdo, pĕdónis, „care are picĭoru mare”, apoĭ „pedestru”. V. pieton). Pĭesă mică (soldat) la jocu de șah. Rotițele de la jocu de table.

pion s. m., pl. pioni

pion s. m., pl. pioni

pion s. m., pl. pioni

pion (i-o)

PION s. v. curier, mesager, ștafetă.

pion s. v. CURIER. MESAGER. ȘTAFETĂ.