13 definiții pentru militant (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

militant [At: NEGULICI / Pl: ~nți, ~e / E: fr militant] 1-2 smf, a (Persoană) care militează pentru un principiu, o cauză etc. 3-4 smf, a (Persoană) care are o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural.

MILITÁNT, -Ă, militanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care militează, care luptă intens pentru un principiu, pentru o cauză, care desfășoară o activitate susținută într-un domeniu social, politic, cultural; luptător, combatant. – Din fr. militant.

MILITÁNT, -Ă, militanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care militează, care luptă intens pentru un principiu, pentru o cauză, care desfășoară o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural; luptător, combatant. – Din fr. militant.

MILITÁNT, -Ă, militanți, -te, adj. Care militează, care luptă intens pentru un principiu, o cauză etc. Un Nicolaie Bălcescu, un Alecu Russo, oricît de deosebite ar fi temperamentele lor individuale, coincid prin acea tendință activă, practică și militantă a scrisului lor. VIANU, P. 23. ♦ (Substantivat) Luptător, combatant. [Alecsandri] a fost un militant neobosit, luptînd cu însuflețire în toate domeniile progresului. SADOVEANU, E. 58.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

militánt adj. m., s. m., pl. militánți; adj. f., s. f. militántă, pl. militánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MILITÁNT s. combatant. (Un ~ activ pe tărâmul culturii.)

MILITÁNT, -Ă adj. Care militează pentru un principiu, pentru o cauză. // s.m. și f. Luptător, combatant; activist. [Cf. fr. militant].

MILITÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care militează; luptător, combatant. (< fr. militant)

MILITÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care militează; combatant. Politică ~tă. /<fr. militant

militant a. care luptă: politică militantă.

*militánt, -ă adj. (lat. militans, -ántis, fr. militant). Care militează, luptă, combate. A face politică militantă, a lua parte activă și pe față în politică.

militánt adj. m., s. m., pl. militánți; f. sg. militántă, pl. militánte

MILITANT s. combatant. (Un ~ activ pe tărîmul culturii.)

Intrare: militant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • militant
  • militantul
  • militantu‑
plural
  • militanți
  • militanții
genitiv-dativ singular
  • militant
  • militantului
plural
  • militanți
  • militanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)