12 definiții pentru mezon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEZON, mezoni, s. m. Particulă elementară instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa cuprinsă între masa electronului și cea a protonului. – Din fr. méson, germ. Meson.

MEZON, mezoni, s. m. Particulă elementară instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa cuprinsă între masa electronului și cea a protonului. – Din fr. méson, germ. Meson.

mezon sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr méson, ger Meson, eg meson] (Fiz) Particulă elementară instabilă de materie, cu masă intermediară între cea a electronului și cea a protonului.

MEZON s.m. Particulă elementară, cu masa intermediară între cea a electronului și cea a protonului, care intră în componența nucleului atomic. [Cf. fr. méson, engl. meson].

MEZON s. m. particulă elementară instabilă, cu masa intermediară între cea a electronului și cea a protonului; mezotron. (< fr. méson, germ. Meson)

MEZON ~i m. Particulă elementară cu masa între cea a electronului și cea a protonului. /<fr. méson, germ. Meson

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEZON s. (FIZ.) 1. mezotron. 2. mezon K v. kaon; mezon µ v. miuon; mezon p v. pion.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEZÓN (< fr.; germ. {i}; {s} mezo-) s. m. (FIZ.) 1. Particulă elementară (boson) instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa de repaus cuprinsă între cea a electronului și cea a protonului; se cunosc mezoni μ (miuoni), mezoni π (pioni) și mezonul K (kaoni). 2. Denumire generică dată mezonilor π și K, cu masa de repaus cuprinsă între cea a leptonilor și cea a barionilor.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MESÓN s. m. (Fiz.) Particulă elementară de materie, cu masa intermediară între cea a electronului și cea a protonului. Cf. LTR2. - Pl.: mesoni. Termen internațional format din gr. μέσο- „mijloc” și -on (terminație desprinsă din cuvinte ca electron, proton). Cf. fr. m é s o n, germ. M e s o n, engl. m e s o n.

Intrare: mezon
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezon
  • mezonul
  • mezonu‑
plural
  • mezoni
  • mezonii
genitiv-dativ singular
  • mezon
  • mezonului
plural
  • mezoni
  • mezonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mezon, mezonisubstantiv masculin

  • 1. Particulă elementară instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa cuprinsă între masa electronului și cea a protonului și care intră în componența nucleului atomic. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: mezotron
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.