4 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIÁNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.

PIÁNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.

PIÁNO2 s. n. v. pian.

piano1 av [At: STAMATI, D. / E: it piano] (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale; îoc forte) 1 Cu intensitate slabă, scăzută. 2 Încet.

PIÁNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale; în opoziție cu forte) Cu intensitate scăzută.

PIÁNO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu ton scăzut, încet. ◊ Piano pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab; pian-piano = mai încet. [Pron. pia-. / < it. piano].

PIÁNO adv. (muz.) cu ton scăzut, încet. ♦ ~ pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab; pian-~ = mai încet. (< it. piano)

PIÁNO adv. muz. (indică modul de interpretare) Cu o intensitate sonoră mică; încet. /Cuv. it.

piano n. mare instrument de muzică, în care sonurile se produc lovind coardele metalice cu clapele claviaturei.

*piáno, cuv. it. care se pronunță pĭano și care, în muzică, înseamnă „încet, lin, liniștit, dulce”: a cînta piano.

PIÁN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian acționat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri speciale de hârtie introduse în aparat. Pian cu manivelă = pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian (1). [Var.: (rar) piáno s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].

PIÁN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian acționat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri speciale de hârtie introduse în aparat. Pian cu manivelă = pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian (1). [Var.: (rar) piáno s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].

PIANOFÓRTE, pianoforte, s. n., adv. 1. S. n. (Înv.) Pian (1). 2. Adv. (în forma piano-forte; indică modul de executare a unei lucrări muzicale) în mod brusc de la piano la forte. – Din it. pianoforte.

pian sn [At: CR (1829), 951/15 / V: (rar) ~o (P: pia~) / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ger Piano, fr piano, it piano (forte)] 1 Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță din lemn cu o formă mai alungită în spate, în partea stângă, astfel că formează un fel de coadă, și în care sunt așezate orizontal un anumit număr de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele puse în mișcare pe un suport special din fața cutiei Si: (înv) clavir, (itr) pianoforte, (reg) pompă1 Vz clavecin. 2 (Îs) ~ automat Pian acționat de un mecanism care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri de hârtie care se introduc în aparat. 3 (Îs) ~ cu manivelă Pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele. 4 (Îs) ~ electric Pian automat care funcționează cu ajutorul curentului electric. 5 Artă de a interpreta o compoziție muzicală la pian (1).

PIÁN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie de rezonanță făcută din lemn, așezată orizontal pe 3 picioare, și dintr-o serie de coarde metalice care, fixate pe cadrul cutiei, vibrează prin apăsarea unor clape, putînd produce diferite sunet (v. clavir); (impropriu) pianină. Ședea la pian și cînta o mazurcă. DUMITRIU, N. 41. Ore întregi făceam game la pian... pînă cădeam de oboseală pe clape. CAMIL PETRESCU, T. II 96. Superbe note din pian, Ca o fanfară se revarsă. MACEDONSKI, O. I 69. ◊ Pian automat sau cu manivelă = pian care cîntă în mod automat anumite melodii cu ajutorul curentului electric sau prin învîrtirea unei manivele. Se auzeau rîsete și arii romantice, cintate răgușit și alene la un pian cu manivelă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 171. 2. Arta de a cînta la pian (1). Cînd eram mică am studiat mult pianul. CAMIL PETRESCU, T. II 96. O creștea, o învață franțuzește, pian, de toate. VLAHUȚĂ, O III 169. – Pronunțat: pi-an. – Variantă: piáno, pianouri (IONESCU-RION, C. 100, EMINESCU, N. 46, NEGRUZZI, S. I 75), s. n.

PIAN s.n. Instrument muzical cu coarde și cu clape, la care se cântă prin apăsarea clapelor, care comandă niște ciocănele ce lovesc coardele; pianoforte. [Pron. pian, pl. -ne, var. piano. / < germ. Piano, fr., it. piano(forte)].

PIÁN1 s. n. instrument muzical dintr-o cutie mare de rezonanță suspendată pe trei picioare, cu claviatură și coarde metalice lovite cu ciocănele prin intermediul unor taste. (< germ. Piano, it. piano)

PIÁN ~e n. 1) Instrument muzical de percuție constând dintr-o cutie mare de rezonanță (așezată pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul claviaturii. A acorda ~ul. Concert de ~. 2) Arta de a cânta la acest instrument. Posedă ~ul. /<germ. Piano, fr., it. piano

*pián (2 sil.) n., pl. e și urĭ (fr. piano, prescurtat din it. pianoforte saŭ fortepiano. V. plan, forte). Un mare instrument muzical compus din niște coarde întinse într’o ladă în poziție orizontală (la pianin verticală) și izbite de niște cĭocănașe de lemn care se pun în mișcare cînd împingĭ niște clape: a cînta din (saŭ la) pian. – Și pĭano, pl. piane. – Ideĭa pianuluĭ a venit de la Bartolomeŭ Cristófori (Cristófali) din Padova, care, la 1711, ca să evite sunetu pițigăĭat al clavicimbaluluĭ, fabrică primu pian. La 1750 Godfried Silbermann, fabricant de orgĭ din Freiberg (Saxonia) reuși să facă pianu (orizontal), ĭar la 1752 Friedrich făcu pianinu (vertical).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: Piano
Piano nume propriu
nume propriu (I3)
  • Piano
Intrare: piano
piano1 (adv.) adverb
  • silabație: pia-no info
adverb (I8)
  • piano
  • pronunție: pe, pî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • p
  • p-ul
  • p-u‑
plural
  • p-uri
  • p-urile
genitiv-dativ singular
  • p
  • p-ului
plural
  • p-uri
  • p-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: pian (instrument)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pian
  • pianul
  • pianu‑
plural
  • piane
  • pianele
genitiv-dativ singular
  • pian
  • pianului
plural
  • piane
  • pianelor
vocativ singular
plural
piano2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: pia-no info
substantiv neutru (N73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piano
  • pianoul
  • pianou‑
plural
  • pianouri
  • pianourile
genitiv-dativ singular
  • piano
  • pianoului
plural
  • pianouri
  • pianourilor
vocativ singular
plural
Intrare: piano-forte
piano-forte adverb
  • silabație: pia-no- info
compus
  • piano-forte
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

piano p

  • 1. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: încet (adv.)
    • 1.1. Piano pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab.
      surse: DN
    • 1.2. Pian-piano = mai încet.
      surse: DN
  • comentariu abreviere p
    surse: DOOM 2

etimologie:

pian (instrument) piano

  • 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: clavir pianoforte poampă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ședea la pian și cînta o mazurcă. DUMITRIU, N. 41.
      surse: DLRLC
    • Ore întregi făceam game la pian... pînă cădeam de oboseală pe clape. CAMIL PETRESCU, T. II 96.
      surse: DLRLC
    • Superbe note din pian, Ca o fanfară se revarsă. MACEDONSKI, O. I 69.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.2. Pian automat (sau electric) = pian acționat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri speciale de hârtie introduse în aparat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Pian cu manivelă = pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Se auzeau rîsete și arii romantice, cîntate răgușit și alene la un pian cu manivelă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 171.
        surse: DLRLC
  • 2. Arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd eram mică am studiat mult pianul. CAMIL PETRESCU, T. II 96.
      surse: DLRLC
    • O creștea, o învață franțuzește, pian, de toate. VLAHUȚĂ, O III 169.
      surse: DLRLC

etimologie:

piano-forte

  • 1. Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) în mod brusc de la piano la forte.
    surse: DEX '09
  • comentariu abreviere pf
    surse: DOOM 2

etimologie: