4 intrări
44 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (10)
- relaționale (4)
- specializate (6)
- enciclopedice (2)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIANO2 s. n. v. pian.
PIANO2 s. n. v. pian.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PIANO2 s. n. v. pian.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIANO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIANO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
piano2 sn vz pian
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
piano1 av [At: STAMATI, D. / E: it piano] (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale; îoc forte) 1 Cu intensitate slabă, scăzută. 2 Încet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIANO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale; în opoziție cu forte) Cu intensitate scăzută.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIANO s.n. v. pian.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIANO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu ton scăzut, încet. ◊ Piano pianissimo = cît se poate de încet, extrem de slab; pian-piano = mai încet. [Pron. pia-. / < it. piano].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIANO adv. (muz.) cu ton scăzut, încet. ♦ ~ pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab; pian-~ = mai încet. (< it. piano)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PIANO adv. muz. (indică modul de interpretare) Cu o intensitate sonoră mică; încet. /Cuv. it.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
piano n. mare instrument de muzică, în care sonurile se produc lovind coardele metalice cu clapele claviaturei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*piáno, cuv. it. care se pronunță pĭano și care, în muzică, înseamnă „încet, lin, liniștit, dulce”: a cînta piano.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIAN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian acționat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri speciale de hârtie introduse în aparat. Pian cu manivelă = pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian (1). [Var.: (rar) piano s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIAN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian acționat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri speciale de hârtie introduse în aparat. Pian cu manivelă = pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian (1). [Var.: (rar) piano s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PIANOFORTE, pianoforte, s. n., adv. 1. S. n. (Înv.) Pian (1). 2. Adv. (în forma piano-forte; indică modul de executare a unei lucrări muzicale) în mod brusc de la piano la forte. – Din it. pianoforte.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pian sn [At: CR (1829), 951/15 / V: (rar) ~o (P: pia~) / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ger Piano, fr piano, it piano (forte)] 1 Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță din lemn cu o formă mai alungită în spate, în partea stângă, astfel că formează un fel de coadă, și în care sunt așezate orizontal un anumit număr de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele puse în mișcare pe un suport special din fața cutiei Si: (înv) clavir, (itr) pianoforte, (reg) pompă1 Vz clavecin. 2 (Îs) ~ automat Pian acționat de un mecanism care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri de hârtie care se introduc în aparat. 3 (Îs) ~ cu manivelă Pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele. 4 (Îs) ~ electric Pian automat care funcționează cu ajutorul curentului electric. 5 Artă de a interpreta o compoziție muzicală la pian (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIAN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie de rezonanță făcută din lemn, așezată orizontal pe 3 picioare, și dintr-o serie de coarde metalice care, fixate pe cadrul cutiei, vibrează prin apăsarea unor clape, putînd produce diferite sunet (v. clavir); (impropriu) pianină. Ședea la pian și cînta o mazurcă. DUMITRIU, N. 41. Ore întregi făceam game la pian... pînă cădeam de oboseală pe clape. CAMIL PETRESCU, T. II 96. Superbe note din pian, Ca o fanfară se revarsă. MACEDONSKI, O. I 69. ◊ Pian automat sau cu manivelă = pian care cîntă în mod automat anumite melodii cu ajutorul curentului electric sau prin învîrtirea unei manivele. Se auzeau rîsete și arii romantice, cintate răgușit și alene la un pian cu manivelă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 171. 2. Arta de a cînta la pian (1). Cînd eram mică am studiat mult pianul. CAMIL PETRESCU, T. II 96. O creștea, o învață franțuzește, pian, de toate. VLAHUȚĂ, O III 169. – Pronunțat: pi-an. – Variantă: piano, pianouri (IONESCU-RION, C. 100, EMINESCU, N. 46, NEGRUZZI, S. I 75), s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIAN s.n. Instrument muzical cu coarde și cu clape, la care se cîntă prin apăsarea clapelor, care comandă niște ciocănele ce lovesc coardele; pianoforte. [Pron. pian, pl. -ne, var. piano. / < germ. Piano, fr., it. piano(forte)].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIAN1 s. n. instrument muzical dintr-o cutie mare de rezonanță suspendată pe trei picioare, cu claviatură și coarde metalice lovite cu ciocănele prin intermediul unor taste. (< germ. Piano, it. piano)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PIAN ~e n. 1) Instrument muzical de percuție constând dintr-o cutie mare de rezonanță (așezată pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul claviaturii. A acorda ~ul. Concert de ~. 2) Arta de a cânta la acest instrument. Posedă ~ul. /<germ. Piano, fr., it. piano
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*pián (2 sil.) n., pl. e și urĭ (fr. piano, prescurtat din it. pianoforte saŭ fortepiano. V. plan, forte). Un mare instrument muzical compus din niște coarde întinse într’o ladă în poziție orizontală (la pianin verticală) și izbite de niște cĭocănașe de lemn care se pun în mișcare cînd împingĭ niște clape: a cînta din (saŭ la) pian. – Și pĭano, pl. piane. – Ideĭa pianuluĭ a venit de la Bartolomeŭ Cristófori (Cristófali) din Padova, care, la 1711, ca să evite sunetu pițigăĭat al clavicimbaluluĭ, fabrică primu pian. La 1750 Godfried Silbermann, fabricant de orgĭ din Freiberg (Saxonia) reuși să facă pianu (orizontal), ĭar la 1752 Friedrich făcu pianinu (vertical).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
piano (muz.) (desp. pia-) adv.; abr. p
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
piano (it.) (pia-) adv.; abr. p
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
piano adv. (sil. pia-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
piano, -nul a., piane pl.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pian s. n., pl. piane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
piano-forte (muz.) (desp. pia-) adv.; abr. pf
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pian s. n., pl. piane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*piano-forte (it.) (pia-) adv.; abr. pf
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
pian s. n., pl. piane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pian (1 sil.), pl. piane
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PIANO adv. (MUZ.) încet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIANO adv. (MUZ.) încet.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIAN s. (MUZ.) (astăzi rar) clavir, (italienism rar) pianoforte, (reg.) poampă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIAN s. (MUZ.) (astăzi rar) clavir, (italienism rar) pianoforte, (reg.) poampă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
piano (cuv. it. „încet, slab”), indicație dinamică* ce desemnează o intensitate (2) mică a sumetului. Abrev.: p. Diferite grade ale acestei nuanțe se exprimă prin termeni ca: mezzopiano, „nu atât de slab ca p.” (abrev. mp), più p., „mai slab”; ben p., „piano exact” etc. V. pianissimo.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pian (< it. pianoforte; germ. Klavier; fr. piano; rus. фортепьяно, рояль), instrument cu coarde și claviatură* ale cărui sunete sunt produse prin lovirea coardelor cu ciocănele, acționate de pârghii la apăsarea tastelor*. P. cu coarde orizontale se numește p. de concert sau p. cu coadă; p. cu coarde verticale se numește p. drept sau pianină. P. este alcătuit dintr-o cutie de rezonanță* (din lemn de brad), o placă de metal pe care se fixează una din extremitățile corzilor*, pragul cuielor de care se fixează cealaltă extremitate a corzilor prin înșurubare, realizându-se acordajul (2), ciocănele din lemn învelite în pâslă (fetru), sistem de pârghii prin care sunt acționate ciocănelele. În afara cutiei de rezonanță se află clapele (tastele*), pe care se apasă pentru acționarea sistemului de pârghii interior, și un sistem de 2-3 pedale (1) prin care se realizează variația intensității* și timbrului*. Întinderea muzicală a p. (claviatura) cuprinde scara muzicală a întregii orchestre*. – V. și octavă (3). Fiind un instr. de factură armonico-polifonică* p. poate cânta mai multe voci (2) simultan, ceea ce i-a conferit o lungă carieră solistică (concertistică), un prim rol acompaniator în formații instr. și vocale precum și un important rol didactic. Strămoșii p. pot fi considerați monocordul*, clavecinul*, spineta, clavicordul* și chiar țambalul*. În practică, p. a înlocuit clavecinul (instr. cu coarde ciupte), devenind p. cu coarde lovite și având posibilitatea varierii intensității sonore, producând atât sunete în piano* cât și sunete în forte*, de unde și denumirea inițială it. piano-forte, din care, prin restrângere, a rămas în unele limbi, piano (în rusă фортепьяно, „fortepiano”). Inventatorul acestui mecanism perfecționat este socotit a fi Bartolomeo Cristofori, care își începuse experimentele pe la începutul sec. 18 (1709) la Florența. Instr. apare descris pentru prima dată de Scipione Maffei în Il Giornale dei letterani (1711) și este fabricat de B. Cristofori la Florența (1720), iar în Germania de Christoph Gottlieb Schröter. Substituirea clavecinului de către p. s-a făcut încet, pe tot parcursul sec. 18, D. Scarlatti, Fr. Couperin, Rameau, J.S. Bach scriind încă pentru clavecin. Abia spre sfârșitul vieții lor, Haydn și Mozart încep să compună o literatură destinată p. Emanciparea p. se face o dată cu școala lui Clementi, p. continuând să-și îmbogățească expresia prin aportul componistic al lui Beethoven, Chopin, Schumann, Listz, Debussy ș.a. După impresionism*, p. începe să fie tratat din ce în ce mai mult ca instr. de percuție*, contribuind la marcarea ritmului* prin acorduri*.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pian mecanic v. pianolă.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pian preparat, pian* căruia i se modifică sonoritatea prin introducerea de obiecte diferite (foi, plăcuțe etc.) din materiale deosebite (plastic, hârtie, gumă, metale, pânză etc.) între corzile instr., fie pe toată întinderea claviaturii*, fie numai în perimetrul unor registre (1) sau sunete, pe care autorul le dorește cu timbraje neobișnuite. Un astfel de pian, care a fost pregătit, „preparat”, dinainte, spre a introduce efecte noi de timbru, a fost denumit p. Inventatorul acestei practici este John Cage (1938).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
piano-forte (cuv. it. „încet-tare”) sau forte-piano. 1. Nume italian dat primului instr. cu taste* și coarde lovite, la care se putea obține gradarea nuanțelor de la piano la forte prin simpla diferență de presiune a degetelor asupra tastelor. Prin abreviere s-a ajuns la cuvântul piano (pian*). 2. Indicație dinamică* prin care se cere o trecere bruscă de la piano* la forte*. Abrev.: pf. V. forte (fp).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reducție pentru pian, transcrierea (2) unei lucrări muzicale concepută pentru un asamblu* mare (operă*, oratoriu*, simfonie* etc.), ce păstrează cât mai fidel laturile esențiale ale respectivei compoziții, astfel încât să poată fi executată la pian* (uneori până la 4 mâini). R. servește de cele mai multe ori la punerea în studiu a unei lucrări ce implică un ansamblu vocal (cor*, soliști*), înaintea repetiției cu orch. Uneori r. se poate realiza direct, prin citirea simplificată la pian a lucrării.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PIANO, Renzo (n. 1937), arhitect italian. Lucrări de mare rafinament în care a folosit o tehnologie bazată pe mijloace de realizare cât mai economice – de ex. iluminatul natural prin acoperiș (Pavilionul industriei italiene al Expoziției Internaționale și aeroportul Kansai la Osākā, Centrul Național de Artă și Cultură „G. Pampidou” din Paris, Muzeul De Menil din Houston, sala Auditorium din Roma, stadionul din Bari).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIÁN (< germ., it., fr.) s. n. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță, cu claviatură și coarde metalice puse în vibrație prin lovirea cu niște ciocănele acționate de taste. Cuprinde șapte octave. P., în accepțiunea modernă, s-a impus prin instrumentul inventat de Bartolomeo Cristofori (1655-1732) și îmbunătățit de frații Gottfried (1683-1753) și Andreas Silbermann (1678-1734). În sec. 18-19 o succesiune de faimoși constructori – John Broadwood (1732-1812), Sébastien Erard (1752-1831), Karl Bechstein (1826-1900), Julius Ferdinand Blüthner (1824-1910), Heinrich Engelhard Steinway (1797-1871) și Torakasu Yamaha (1851-1916) – au contribuit la dezvoltarea calităților tehnice ale instrumentului. ◊ P. automat (sau cu manivelă) = pian care execută automat anumite melodii, cu ajutorul unui mecanism acționat electric sau prin învârtirea unei manivele.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a cânta la pian expr. 1. (intl.) a i se prevala amprentele digitale. 2. a spăla rufe de mână.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a închide pianul expr. (intl.) a păstra un secret, a-și ține gura.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fugi cu pianul, că se varsă clapele! expr. (iron.) pleacă!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: pe, pî
substantiv neutru (N24--) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: pia-no
substantiv neutru (N73) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pianoadverb
- 1. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: încet
- 1.1. Piano pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab. DN
- 1.2. Pian-piano = mai încet. DN
-
- comentariu p DOOM 2
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 DN
pian, pianesubstantiv neutru
- 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: clavir pianoforte poampă
- Ședea la pian și cînta o mazurcă. DUMITRIU, N. 41. DLRLC
- Ore întregi făceam game la pian... pînă cădeam de oboseală pe clape. CAMIL PETRESCU, T. II 96. DLRLC
- Superbe note din pian, Ca o fanfară se revarsă. MACEDONSKI, O. I 69. DLRLC
- 1.1. Pianină. DLRLCsinonime: pianină
- 1.2. Pian automat (sau electric) = pian acționat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri speciale de hârtie introduse în aparat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.3. Pian cu manivelă = pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele. DEX '09 DLRLC
- Se auzeau rîsete și arii romantice, cîntate răgușit și alene la un pian cu manivelă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 171. DLRLC
-
-
-
- Cînd eram mică am studiat mult pianul. CAMIL PETRESCU, T. II 96. DLRLC
- O creștea, o învață franțuzește, pian, de toate. VLAHUȚĂ, O III 169. DLRLC
-
etimologie:
- Piano DEX '09 DEX '98 DN
- piano DEX '09 DN
- piano[forte] DEX '09 DN
piano-forteadverb
- 1. Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) în mod brusc de la piano la forte. DEX '09
- comentariu pf DOOM 2
etimologie:
- pianoforte DEX '09 DEX '98 DN