16 definiții pentru clavir claviriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clavír sn [At: CONACHI, P. 129 / Pl: ? / E: ger Klavier] 1 (Înv) Pian. 2 (Îvp; îe) A avea ~ la cap A fi nebun.

CLAVÍR, clavire, s. n. (Înv.) Pian. [Pl. și: claviruri] – Din germ. Klavier.

CLAVÍR, clavire, s. n. (Rar) Pian. [Pl. si: claviruri] – Din germ. Klavier.

CLAVÍR, clavire, s. n. (Învechit) Pian. Ea lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir. MACEDONSKI, O. I 87. A găsit clavirul spart cu toporul în mii de bucăți. GHICA, S. 43. – Variantă: (învechit) clavíriu (EMINESCU, N. 46) s. n.

CLAVÍR s.n. (Rar) Pian. [Var. claviriu s.n. / < germ. Klavier].

CLAVÍR s. n. pian. (< germ. Klavier)

CLAVÍR ~e n. rar Instrument muzical de percuție constând dintr-o cutie mare de rezonanță (așezat pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice, dispuse orizontal, care produc sunete, când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul clapelor; pian. [Pl. și claviruri] /<germ. Klavier

clavir n. piano: alta joacă din clavir AL. [Nemț. KLAVIER].

*clavír n., pl. urĭ și e (germ. klavier, d. fr. clavier, șir de clape. V. cheĭe). Mold. Vechĭ. Piano.

CLAVÍRIU s. n. v. clavir.

CLAVÍRIU s. n. v. clavir.

CLAVÍRIU s.n. v. clavir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clavír (înv.) s. n., pl. clavíre

clavír s. n., pl. clavíre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clavír (claviruri), s. n. – Pian. Germ. Klavier (sec. XIX). – Der. (înv.) clavirist, s. m. (pianist).

Intrare: clavir
clavir1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clavir
  • clavirul
  • claviru‑
plural
  • clavire
  • clavirele
genitiv-dativ singular
  • clavir
  • clavirului
plural
  • clavire
  • clavirelor
vocativ singular
plural
clavir2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clavir
  • clavirul
  • claviru‑
plural
  • claviruri
  • clavirurile
genitiv-dativ singular
  • clavir
  • clavirului
plural
  • claviruri
  • clavirurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claviriu
  • claviriul
  • claviriu‑
plural
  • clavirii
  • claviriile
genitiv-dativ singular
  • claviriu
  • claviriului
plural
  • clavirii
  • claviriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clavir claviriu

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Ea lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir. MACEDONSKI, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • A găsit clavirul spart cu toporul în mii de bucăți. GHICA, S. 43.
      surse: DLRLC

etimologie: