opțiuni
  • info

3 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PETICÍT2, -Ă, peticiți, -te, adj. 1. Care este cârpit cu petice (1); plin de petice. 2. Rupt în bucăți; sfâșiat, zdrențuit. [Var.: petecít, -ă adj.] – V. petici.

PETICÍT2, -Ă, peticiți, -te, adj. 1. Care este cârpit cu petice (1); plin de petice. 2. Rupt în bucăți; sfâșiat, zdrențuit. [Var.: petecít, -ă adj.] – V. petici.

PETICÍT1 s. n. Peticire. – V. petici.

PETICÍT1 s. n. Peticire. – V. petici.

peticit2, ~ă a [At: SLAVICI, N. I, 160 / V: ~tecit, (reg) ~icat / Pl: ~ciți, ~e / E: petici] 1 (D. obiecte rupte, zdrențuite, uzate) Cârpit cu petice (3) Si: (reg) petecărit (1), peticos (1). 2 Plin de petice (3) Si: (reg) petecărit (2), peticos (2). 3 (D. oameni) Care poartă haine cu petice (1) Si: jerpelit, peticos (3), zdrențăros. 4 Rupt în bucăți Si: sfâșiat, zdrențuit.

peticit1 sn [At: RETEGANUL, ap. CADE / V: ~tecit / Pl: ~uri / E: petici] 1-3 Peticire (1-3). 4 (Rar) Zdrențuire.

PETICÍT, -Ă, peticiți, -te, adj. (Și în forma petecit) Cîrpit cu petice, plin de petice. Cu mîinile în buzunarele pantalonilor peticiți, coborî mai apoi pragul prispei agale, legănîndu-se. MIHALE, O. 55. E îmbrăcat într-o cămașă peticită, cu pantalonii suflecați și peste mijloc e încins cu un sac. DUNAREANU, N. 12. Dascălul îi dăduse... un surtuc petecit și o pălărie purtată. SLAVICI, O. I 79. – Variantă: petecít, -ă adj.

PETECÍ vb. IV v. petici.

PETECÍT, -Ă adj. v. peticit2.

PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăți într-o măsură oarecare un lucru prost făcut. 2. Tranz. și refl. (Rar) A face să rămână sau a rămâne numai petice (1); a (se) rupe în bucăți; a (se) zdrențui. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros. [Var.: petecí vb. IV] – Din petic.

PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăți într-o măsură oarecare un lucru prost făcut. 2. Tranz. și refl. (Rar) A face să rămână sau a rămâne numai petice (1); a (se) rupe în bucăți; a (se) zdrențui. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros. [Var.: petecí vb. IV] – Din petic.

peteca v vz petici

peteci2 vt [At: A I, 12 / Pzi: ~cesc / E: nct] (Reg; c. i. animale domestice) A împiedica la picioare, când pasc.

peteci3 v vz petici

petecit2, ~ă a vz peticit2

petecit1 sn vz peticit1

peticat, ~ă a vz peticit2

petici [At: DLRU / V: ~teci, (rar; cscj) ~teca / Pzi: ~cesc / E: petic] 1 vt (C. i. obiecte rupte, zdrențuite, uzate) A pune petice (3) Si: a cârpi, (rar) a peticări (1). 2 vt A repara ceva cu petice (2) Si: a cârpi, (rar) a peticări (2). 3 vt (Fam; c. i. aparate, sisteme tehnice etc.) A repara pe cât posibil, provizoriu și cu mijloacele rudimentare pe care le ai personal la dispoziție. 4-5 vtr (Rar) A (se) rupe în bucăți Si: a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. 6-7 vtr (A face să rămână sau) a rămâne numai petice din ceva. 8 vt (Fam; îe) A-i ~ cojocul (cuiva) A bate foarte tare pe cineva. 9 vt (C. i. gropile, denivelările unei șosele) A astupa cu material pietros.

PETECÍT, -Ă adj. v. peticit.

PETICÍ, peticcsc, vb. IV. Tranz. 1. (Și în forma peteci) A pune petice, a cîrpi cu petice. Avui parte d-un mișel, Pică țundra de pe el; El mi-o dă să i-o cîrpesc, Eu o iau și o izbesc: Adică mă socotesc, Tot să i-o mai petecesc, Că cu el am să trăiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277. ◊ Refl. (Regional) A se rupe în bucăți; a rămîne numai petice. (Fig.) Primăvara că-mi sosește, zăpada se peticește. Mat. FOEK. 392. 2. A astupa gropile și spărturile unui drum cu un material pietros. – Variantă: petecí vb. IV.

A SE PETICÍ pers. 3 se ~éște intranz. rar 1) (mai ales despre haine) A se preface în petice (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui; a se ferfeniți. 2) fig. A se face ca peticul. /Din petic

A PETICÍ ~ésc tranz. 1) (haine, încălțăminte etc.) A repara prin aplicarea unor petice; a cârpi. 2) rar A face să se peticească; a zdrențui; a ferfeniți. 3) (străzi, trotuare, șosele) A îndrepta prin astuparea porțiunilor deteriorate. /Din petic

împeticésc, V. peticesc.

peticésc v. tr. (d. petic). Pun petice: a petici o haĭnă, o cizmă. Acoper cu prea multe petice: o haĭnă peticită, un calic peticit. – Și împeticesc, formez din petice: a împetici o haĭnă. – Spre vest (îm-)petecesc. V. cîrpesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

peticit s. n.

peticit s. n.

peticít s. n.

petici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. peticesc, 3 sg. peticește, imperf. 1 peticeam; conj. prez. 1 sg. să peticesc, 3 să peticească

petici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. peticesc, imperf. 3 sg. peticea; conj. prez. 3 să peticească

peticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. peticésc, imperf. 3 sg. peticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. peticeáscă

petici (conj. peticească)

petecesc, -ceam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PETICÍT s. v. peticire.

PETICÍT adj. v. sfâșiat, zdrențuit.

PETICÍT adj. 1. cârpit, (rar) petecărit, (pop.) potlogit, (reg.) împeticat. (Încălțăminte ~.) 2. v. zdrențuit.

PETICIT s. cîrpire, cîrpit, peticire. (~ unei ghete.)

peticit adj. v. SFÎȘIAT. ZDRENȚUIT.

PETICIT adj. 1. cîrpit, (rar) petecărit, (pop.) potlogit, (reg.) împeticat. (Încălțăminte ~.) 2. jerpelit, rupt, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) pirpiriu. (Purta o haină ~.)

PETICÍ vb. v. sfâșia, zdrențui.

PETICÍ vb. a cârpăci, a cârpi, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (A ~ o gheată.)

petici vb. v. SFÎȘIA. ZDRENȚUI.

PETICI vb. a cîrpăci, a cîrpi, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (A ~ o gheată.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

petéci s.m. pl. (înv.) friguri cu pete roșiatice pe piele; tifos exantematic.

petecí, petecésc, vb. IV (reg.; despre cai) a împiedica (la picioare, când pasc).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i petici (cuiva) cojocul expr. a bate (pe cineva).

petici, peticesc v. t. a repara un aparat, un sistem tehnic etc. cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci

Intrare: peticit (adj.)
peticit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peticit
  • peticitul
  • peticitu‑
  • peticită
  • peticita
plural
  • peticiți
  • peticiții
  • peticite
  • peticitele
genitiv-dativ singular
  • peticit
  • peticitului
  • peticite
  • peticitei
plural
  • peticiți
  • peticiților
  • peticite
  • peticitelor
vocativ singular — —
plural — —
petecit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petecit
  • petecitul
  • petecitu‑
  • petecită
  • petecita
plural
  • peteciți
  • peteciții
  • petecite
  • petecitele
genitiv-dativ singular
  • petecit
  • petecitului
  • petecite
  • petecitei
plural
  • peteciți
  • peteciților
  • petecite
  • petecitelor
vocativ singular — —
plural — —
peticat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: peticit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peticit
  • peticitul
  • peticitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • peticit
  • peticitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: petici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • petici
  • peticire
  • peticit
  • peticitu‑
  • peticind
  • peticindu‑
 singular plural
  • peticește
  • peticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • peticesc
 (să)
  • peticesc
  • peticeam
  • peticii
  • peticisem
a II-a (tu)
  • peticești
 (să)
  • peticești
  • peticeai
  • peticiși
  • peticiseși
a III-a (el, ea)
  • peticește
 (să)
  • peticească
  • peticea
  • petici
  • peticise
plural I (noi)
  • peticim
 (să)
  • peticim
  • peticeam
  • peticirăm
  • peticiserăm
  • peticisem
a II-a (voi)
  • peticiți
 (să)
  • peticiți
  • peticeați
  • peticirăți
  • peticiserăți
  • peticiseți
a III-a (ei, ele)
  • peticesc
 (să)
  • peticească
  • peticeau
  • peticiră
  • peticiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • peteci
  • petecire
  • petecit
  • petecitu‑
  • petecind
  • petecindu‑
 singular plural
  • petecește
  • peteciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • petecesc
 (să)
  • petecesc
  • peteceam
  • petecii
  • petecisem
a II-a (tu)
  • petecești
 (să)
  • petecești
  • peteceai
  • peteciși
  • peteciseși
a III-a (el, ea)
  • petecește
 (să)
  • petecească
  • petecea
  • peteci
  • petecise
plural I (noi)
  • petecim
 (să)
  • petecim
  • peteceam
  • petecirăm
  • peteciserăm
  • petecisem
a II-a (voi)
  • peteciți
 (să)
  • peteciți
  • peteceați
  • petecirăți
  • peteciserăți
  • peteciseți
a III-a (ei, ele)
  • petecesc
 (să)
  • petecească
  • peteceau
  • peteciră
  • peteciseră
împeteci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

peticit, peticităadjectiv

  • 1. Care este cârpit cu petice; plin de petice. DEX '09 DLRLC
    sinonime: petecărit potlogit împeticat
    • format_quote Cu mîinile în buzunarele pantalonilor peticiți, coborî mai apoi pragul prispei agale, legănîndu-se. MIHALE, O. 55. DLRLC
    • format_quote E îmbrăcat într-o cămașă peticită, cu pantalonii suflecați și peste mijloc e încins cu un sac. DUNAREANU, N. 12. DLRLC
    • format_quote Dascălul îi dăduse... un surtuc petecit și o pălărie purtată. SLAVICI, O. I 79. DLRLC
etimologie:
  • vezi petici DEX '09 DEX '98

peticitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi petici DEX '98 DEX '09

petici, peticescverb

  • 1. tranzitiv A pune petice, a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cârpi
    • format_quote Avui parte d-un mișel, Pică țundra de pe el; El mi-o dă să i-o cîrpesc, Eu o iau și o izbesc: Adică mă socotesc, Tot să i-o mai petecesc, Că cu el am să trăiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277. DLRLC
    • 1.1. familiar A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu. DEX '09 DEX '98
      sinonime: cârpăci repara
    • 1.2. A îmbunătăți într-o măsură oarecare un lucru prost făcut. DEX '09 DEX '98
      sinonime: îmbunătăți
  • 2. tranzitiv reflexiv rar A face să rămână sau a rămâne numai petice; a (se) rupe în bucăți; a (se) zdrențui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rupe sfâșia zdrențui
    • format_quote figurat Primăvara că-mi sosește, zăpada se peticește. Mat. FOEK. 392. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv familiar A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). DEX '09 DEX '98
      sinonime: bate
  • 3. tranzitiv A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • petic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.