21 de definiții pentru petici peteci peteca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

petici [At: DLRU / V: ~teci, (rar; cscj) ~teca / Pzi: ~cesc / E: petic] 1 vt (C. i. obiecte rupte, zdrențuite, uzate) A pune petice (3) Si: a cârpi, (rar) a peticări (1). 2 vt A repara ceva cu petice (2) Si: a cârpi, (rar) a peticări (2). 3 vt (Fam; c. i. aparate, sisteme tehnice etc.) A repara pe cât posibil, provizoriu și cu mijloacele rudimentare pe care le ai personal la dispoziție. 4-5 vtr (Rar) A (se) rupe în bucăți Si: a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. 6-7 vtr (A face să rămână sau) a rămâne numai petice din ceva. 8 vt (Fam; îe) A-i ~ cojocul (cuiva) A bate foarte tare pe cineva. 9 vt (C. i. gropile, denivelările unei șosele) A astupa cu material pietros.

PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăți într-o măsură oarecare un lucru prost făcut. 2. Tranz. și refl. (Rar) A face să rămână sau a rămâne numai petice (1); a (se) rupe în bucăți; a (se) zdrențui. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros. [Var.: petecí vb. IV] – Din petic.

PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăți într-o măsură oarecare un lucru prost făcut. 2. Tranz. și refl. (Rar) A face să rămână sau a rămâne numai petice (1); a (se) rupe în bucăți; a (se) zdrențui. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros. [Var.: petecí vb. IV] – Din petic.

PETICÍ, peticcsc, vb. IV. Tranz. 1. (Și în forma peteci) A pune petice, a cîrpi cu petice. Avui parte d-un mișel, Pică țundra de pe el; El mi-o dă să i-o cîrpesc, Eu o iau și o izbesc: Adică mă socotesc, Tot să i-o mai petecesc, Că cu el am să trăiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277. ◊ Refl. (Regional) A se rupe în bucăți; a rămîne numai petice. (Fig.) Primăvara că-mi sosește, zăpada se peticește. Mat. FOEK. 392. 2. A astupa gropile și spărturile unui drum cu un material pietros. – Variantă: petecí vb. IV.

A PETICÍ ~ésc tranz. 1) (haine, încălțăminte etc.) A repara prin aplicarea unor petice; a cârpi. 2) rar A face să se peticească; a zdrențui; a ferfeniți. 3) (străzi, trotuare, șosele) A îndrepta prin astuparea porțiunilor deteriorate. /Din petic

A SE PETICÍ pers. 3 se ~éște intranz. rar 1) (mai ales despre haine) A se preface în petice (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui; a se ferfeniți. 2) fig. A se face ca peticul. /Din petic

PETECÍ vb. IV v. petici.

peticésc v. tr. (d. petic). Pun petice: a petici o haĭnă, o cizmă. Acoper cu prea multe petice: o haĭnă peticită, un calic peticit. – Și împeticesc, formez din petice: a împetici o haĭnă. – Spre vest (îm-)petecesc. V. cîrpesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. peticésc, imperf. 3 sg. peticeá; conj. prez. 3 peticeáscă

peticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. peticésc, imperf. 3 sg. peticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. peticeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PETICÍ vb. a cârpăci, a cârpi, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (A ~ o gheată.)

PETICÍ vb. v. sfâșia, zdrențui.

PETICI vb. a cîrpăci, a cîrpi, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (A ~ o gheată.)

petici vb. v. SFÎȘIA. ZDRENȚUI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

petecí, petecésc, vb. IV (reg.; despre cai) a împiedica (la picioare, când pasc).

petéci s.m. pl. (înv.) friguri cu pete roșiatice pe piele; tifos exantematic.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

petici, peticesc v. t. a repara un aparat, un sistem tehnic etc. cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci

a-i petici (cuiva) cojocul expr. a bate (pe cineva).

Intrare: petici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • petici
  • peticire
  • peticit
  • peticitu‑
  • peticind
  • peticindu‑
singular plural
  • peticește
  • peticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • peticesc
(să)
  • peticesc
  • peticeam
  • peticii
  • peticisem
a II-a (tu)
  • peticești
(să)
  • peticești
  • peticeai
  • peticiși
  • peticiseși
a III-a (el, ea)
  • peticește
(să)
  • peticească
  • peticea
  • petici
  • peticise
plural I (noi)
  • peticim
(să)
  • peticim
  • peticeam
  • peticirăm
  • peticiserăm
  • peticisem
a II-a (voi)
  • peticiți
(să)
  • peticiți
  • peticeați
  • peticirăți
  • peticiserăți
  • peticiseți
a III-a (ei, ele)
  • peticesc
(să)
  • peticească
  • peticeau
  • petici
  • peticiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • peteci
  • petecire
  • petecit
  • petecitu‑
  • petecind
  • petecindu‑
singular plural
  • petecește
  • peteciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • petecesc
(să)
  • petecesc
  • peteceam
  • petecii
  • petecisem
a II-a (tu)
  • petecești
(să)
  • petecești
  • peteceai
  • peteciși
  • peteciseși
a III-a (el, ea)
  • petecește
(să)
  • petecească
  • petecea
  • peteci
  • petecise
plural I (noi)
  • petecim
(să)
  • petecim
  • peteceam
  • petecirăm
  • peteciserăm
  • petecisem
a II-a (voi)
  • peteciți
(să)
  • peteciți
  • peteceați
  • petecirăți
  • peteciserăți
  • peteciseți
a III-a (ei, ele)
  • petecesc
(să)
  • petecească
  • peteceau
  • peteci
  • peteciseră
peteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)