2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERPETUÁRE, perpetuări, s. f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul vremii; perpetuație. ◊ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [Pr.: -tu-a-] – V. perpetua.

PERPETUÁRE, perpetuări, s. f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul vremii; perpetuație. ◊ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [Pr.: -tu-a-] – V. perpetua.

perpetuare af [At: NEGULICI / P: ~tu-a~ / Pl: ~uări / E: perpetua] 1 Transmitere din generație în generație Si: (rar) perpetuație. 2 (Îs) ~a speciei Continuare a existenței unei specii prin reproducere.

PERPETUÁRE, perpetuări, s. f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul vremii. Cîntecele poporului, lipsite de toate mijloacele de perpetuare ale literaturilor cultivate, se păstrează necontenit, chiar în sinul națiunilor bîntuite de soartă. ODOBESCU, S. I 184. ◊ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii, prin reproducere.

PERPETUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [< perpetua].

PERPETUÁRE s. f. faptul de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ ă speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. (< perpetua)

PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac); a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare.

PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac); a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare.

perpetua vtr [At: CR (1868), 72/22 / P: ~tu-a / Pzi: ~uez, 3 (înv) perpetuă / E: fr perpétuer] 1-2 (A face să dureze sau) a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată. 3-4 A (se) transmite din generație în generație, din veac în veac.

PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. Tranz. A face să dureze mereu sau timp îndelungat; a transmite (din generație în generație, din veac în veac). Nerecunoscătorii confrați n-au avut curajul să-i perpetueze memoria. ANGHEL, PR. 108. ◊ Refl. pas. O asemenea ordine se perpetuase, mai cu seamă la vecinii noștri unguri și poloni. HASDEU, I. V. 145. – Prez. ind. pers. 3 și: perpetuă (ODOBESCU, S. I 198).

PERPETUÁ vb. I. tr., refl. A face să dureze sau a dura veșnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generație la alta. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează, -uă. / < fr. perpétuer, it., lat. perpetuare].

PERPETUÁ vb. tr., refl. a face să dureze, a dura veșnic; a (se) transmite de la o generație la alta. (< fr. perpéteur, lat. perpetuare)

A SE PERPETUÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni etc.) A fi perpetuu; a dura constant (mereu sau timp îndelungat); a se menține veșnic. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare

A PERPETUÁ ~éz tranz. A face să se perpetueze. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare

perpetuà v. 1. a face să dureze totdeauna sau foarte mult timp: a perpetua o amintire glorioasă; 2. a dura mereu.

*perpetuéz v. tr. (lat. perpetuare). Fac perpetuŭ: piramidele perpetuĭază amintirea faraonilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perpetuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. perpetuắrii; pl. perpetuắri

perpetuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. perpetuării; pl. perpetuări

perpetuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 perpetueáză, 1 pl. perpetuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să perpetuéze (-tu-e-); ger. perpetuấnd (-tu-ând)

perpetuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. perpetuéz, 3 sg. și pl. perpetueáză, 1 pl. perpetuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. perpetuéze (sil. -tu-e-); ger. perpetuând (sil. -tu-ând)

perpetua (ind. prez. 3 sg. și pl. perpetuează)

arată toate definițiile

Intrare: perpetuare
perpetuare substantiv feminin
  • silabație: -tu-a-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perpetuare
  • perpetuarea
plural
  • perpetuări
  • perpetuările
genitiv-dativ singular
  • perpetuări
  • perpetuării
plural
  • perpetuări
  • perpetuărilor
vocativ singular
plural
Intrare: perpetua
  • silabație: -tu-a info
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perpetua
  • perpetuare
  • perpetuat
  • perpetuatu‑
  • perpetuând
  • perpetuându‑
singular plural
  • perpetuea
  • perpetuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perpetuez
(să)
  • perpetuez
  • perpetuam
  • perpetuai
  • perpetuasem
a II-a (tu)
  • perpetuezi
(să)
  • perpetuezi
  • perpetuai
  • perpetuași
  • perpetuaseși
a III-a (el, ea)
  • perpetuea
(să)
  • perpetueze
  • perpetua
  • perpetuă
  • perpetuase
plural I (noi)
  • perpetuăm
(să)
  • perpetuăm
  • perpetuam
  • perpetuarăm
  • perpetuaserăm
  • perpetuasem
a II-a (voi)
  • perpetuați
(să)
  • perpetuați
  • perpetuați
  • perpetuarăți
  • perpetuaserăți
  • perpetuaseți
a III-a (ei, ele)
  • perpetuea
(să)
  • perpetueze
  • perpetuau
  • perpetua
  • perpetuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

perpetuare

  • 1. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul vremii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: perpetuație attach_file un exemplu
    exemple
    • Cîntecele poporului, lipsite de toate mijloacele de perpetuare ale literaturilor cultivate, se păstrează necontenit, chiar în sînul națiunilor bîntuite de soartă. ODOBESCU, S. I 184.
      surse: DLRLC DN
    • 1.1. Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi perpetua
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

perpetua

  • 1. A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac); a (se) continua.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: continua menține transmite attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nerecunoscătorii confrați n-au avut curajul să-i perpetueze memoria. ANGHEL, PR. 108.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv O asemenea ordine se perpetuase, mai cu seamă la vecinii noștri unguri și poloni. HASDEU, I. V. 145.
      surse: DLRLC

etimologie: