perpetuare af [At: NEGULICI / P: ~tu-a~ / Pl: ~uări / E: perpetua] 1 Transmitere din generație în generație Si: (rar) perpetuație. 2 (Îs) ~a speciei Continuare a existenței unei specii prin reproducere.

PERPETUARE, perpetuări, s. f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul vremii. Cîntecele poporului, lipsite de toate mijloacele de perpetuare ale literaturilor cultivate, se păstrează necontenit, chiar în sînul națiunilor bîntuite de soartă. ODOBESCU, S. I 184. ◊ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii, prin reproducere.

PERPETUARE s.f. Acțiunea de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [< perpetua].

PERPETUARE s. f. faptul de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ ă speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. (< perpetua)

perpetuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. perpetuării; pl. perpetuări

perpetuare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. perpetuării; pl. perpetuări

perpetuare s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. perpetuării; pl. perpetuări

PERPETUARE s. 1. menținere, păstrare. (~ speciei.) 2. v. imortalizare.

PERPETUARE s. 1. menținere, păstrare. (~ speciei.) 2. eternizare, imortalizare, (înv.) înveșnicire. (~ memoriei cuiva.)