15 definiții pentru perpetua


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

perpetua vtr [At: CR (1868), 72/22 / P: ~tu-a / Pzi: ~uez, 3 (înv) perpetuă / E: fr perpétuer] 1-2 (A face să dureze sau) a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată. 3-4 A (se) transmite din generație în generație, din veac în veac.

PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac); a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare.

PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac); a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare.

PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. Tranz. A face să dureze mereu sau timp îndelungat; a transmite (din generație în generație, din veac în veac). Nerecunoscătorii confrați n-au avut curajul să-i perpetueze memoria. ANGHEL, PR. 108. ◊ Refl. pas. O asemenea ordine se perpetuase, mai cu seamă la vecinii noștri unguri și poloni. HASDEU, I. V. 145. – Prez. ind. pers. 3 și: perpetuă (ODOBESCU, S. I 198).

PERPETUÁ vb. I. tr., refl. A face să dureze sau a dura veșnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generație la alta. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, -uă. / < fr. perpétuer, it., lat. perpetuare].

PERPETUÁ vb. tr., refl. a face să dureze, a dura veșnic; a (se) transmite de la o generație la alta. (< fr. perpéteur, lat. perpetuare)

A PERPETUÁ ~éz tranz. A face să se perpetueze. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare

A SE PERPETUÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni etc.) A fi perpetuu; a dura constant (mereu sau timp îndelungat); a se menține veșnic. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare

perpetuà v. 1. a face să dureze totdeauna sau foarte mult timp: a perpetua o amintire glorioasă; 2. a dura mereu.

*perpetuéz v. tr. (lat. perpetuare). Fac perpetuŭ: piramidele perpetuĭază amintirea faraonilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perpetuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 perpetueáză, 1 pl. perpetuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să perpetuéze (-tu-e-); ger. perpetuấnd (-tu-ând)

perpetuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. perpetuéz, 3 sg. și pl. perpetueáză, 1 pl. perpetuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. perpetuéze (sil. -tu-e-); ger. perpetuând (sil. -tu-ând)

perpetua (ind. prez. 3 sg. și pl. perpetuează)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERPETUÁ vb. 1. v. dăinui. 2. v. menține. 3. v. imortaliza.

PERPETUA vb. 1. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît se va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care se ~ și astăzi.) 2. a dăinui, a dura, a se menține, a se păstra, a persista, a stărui. (Amintirea lui se ~ pînă azi.) 3. a eterniza, a imortaliza, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveșnici. (I-a ~ memoria.)

Intrare: perpetua
  • silabație: -tu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perpetua
  • perpetuare
  • perpetuat
  • perpetuatu‑
  • perpetuând
  • perpetuându‑
singular plural
  • perpetuea
  • perpetuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perpetuez
(să)
  • perpetuez
  • perpetuam
  • perpetuai
  • perpetuasem
a II-a (tu)
  • perpetuezi
(să)
  • perpetuezi
  • perpetuai
  • perpetuași
  • perpetuaseși
a III-a (el, ea)
  • perpetuea
(să)
  • perpetueze
  • perpetua
  • perpetuă
  • perpetuase
plural I (noi)
  • perpetuăm
(să)
  • perpetuăm
  • perpetuam
  • perpetuarăm
  • perpetuaserăm
  • perpetuasem
a II-a (voi)
  • perpetuați
(să)
  • perpetuați
  • perpetuați
  • perpetuarăți
  • perpetuaserăți
  • perpetuaseți
a III-a (ei, ele)
  • perpetuea
(să)
  • perpetueze
  • perpetuau
  • perpetua
  • perpetuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)