7 definiții pentru perpetuație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERPETUAȚIE s. f. (Rar) Perpetuare. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. perpétuation.
PERPETUAȚIE s. f. (Rar) Perpetuare. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. perpétuation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
perpetuație sf [At: DN2 / P: ~tu-a-ți-e / Pl: ~ii / E: fr perpétuation] (Rar) Perpetuare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERPETUAȚIE s.f. (Rar) Perpetuare. [< fr. perpétuation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERPETUAȚIE s. f. (rar) perpetuare. (< fr. perpétuation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
perpetuație (rar) (desp. -tu-a-ți-e) s. f., art. perpetuația (desp. -ți-a), g.-d. perpetuații, art. perpetuației
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
perpetuație (rar) (-tu-a-ți-e) s. f., art. perpetuația (-ți-a), g.-d. perpetuații, art. perpetuației
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
perpetuație s. f. (sil. -tu-a-ți-e), art. perpetuația, g.-d. perpetuații, art. perpetuației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -tu-a-ți-e
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
perpetuațiesubstantiv feminin
- 1. Perpetuare. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: perpetuare
etimologie:
- perpétuation DEX '09 DEX '98 DN