2 intrări

53 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERPELÍT, -Ă adj. v. pârpălit.

PERPELÍT, -Ă adj. v. pârpălit.

perpelit, ~ă[1] a vz pârpălit[2] modificată

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: perpălit LauraGellner
  2. În original, greșit tipărit: vz părpălit LauraGellner

PERPELÍT, -Ă, perpeliți,-te, adj. Fript, prăjit; fig. lipsit de vigoare, nevolnic; p. ext. jerpelit. V. pîrlit. Amîndoi merg așa triști și perpeliți, mititeii de ei copilul înainte și surioara după el. VLAHUȚĂ, O. A. I 140.

perpelit a. Mold. sărăcăcios: rupt și perpelit AL. [Cf. părpăli și (sub raportul sensului) pârlit].

perpelít, -ă adj. (d. perpelesc infl. de pirpiriŭ). Est. Fam. Pirpiriŭ, jărpelit, pîrlit, prost îmbrăcat.

PÂRPĂLÍ, pârpălesc, vb. IV. I. (Pop.) 1. Tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jăratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales în forma perpeli) 1. A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. ♦ Fig. A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpelí vb. IV] – Din bg. pripalja, sb. pripaliti.

PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

PERPELÍ vb. IV v. pârpăli.

pârpăli [At: CREANGĂ, A. 60 / V: păr~, perpeli (Pzi: 3 și, reg, perpele), (reg) ~ări, ~pâli, ~peri, ~poli, ~pori / Pzi: ~lesc / E: bg препалу] 1 vt (C. i. animale sau carnea lor) A frige la frigare, pe jeratic sau la para focului, pentru a mânca Si: a pârpoși1 (1). 2 vt (C. i. alimente, mai ales porumb) A pune la foc iute sau a trece prin flacără pentru a se coace sau a se prăji la repezeală. 3 vt (C. i. alimente, mai ales porumb) A arde pe deasupra. 4 vt (C. i. alimente) A încălzi la repezeală Vz pripi. 5 vt (Pop; c. i. părul animalelor tăiate pentru hrană) A distruge prin atingere cu o sursă de căldură, uneori prin opărire. 6 vt (Pex; c. i. animale tăiate) A pârli (5). 7 vt (Reg; c. i. păsări tăiate; îf perpeli) A jumuli. 8-9 vtr (Reg; îf perpeli) A (se) curăța. 10 vr A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. 11 vt (Înv; îf pârpoli) A dogori. 12 vr (Îf perpeli) A face mișcări spasmodice provocate de o durere puternică Si: a se tăvăli, a se zbate, a se zvârcoli. 13 vr (Îe) A se perpeli de râs A râde cu mare poftă. 14 (Îe) A se perpeli de ceasul morții A depune eforturi disperate pentru a realiza ceva. 15 (Fig) A se frământa din cauza unei situații grele. 16 A se răsuci continuu în așternut, fără a-și găsi somnul, din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare Si: a se foi.

pârpălit, ~ă a [At: DEX / V: per~[1] / Pl: ~iți, ~e / E: pârpăli] Fript sau prăjit în grabă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului).

  1. Referința încrucișată recomandă ca variantă forma: perpelit LauraGellner

PÂRPĂLÍ, pârpălesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales în forma perpeli) 1. A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. ♦ Fig. A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpelí vb. IV] – Din bg. pripalja, scr. pripaliti.

PÂRPĂLÍT, -Ă, pârpăliți, -te, adj. Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jeratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

PERPELÍ, perpelesc, vb. IV. 1. Tranz. A pîrpăli (1). Feliile de mămăligă rece, perpelite la jar, din care și-au astîmpărat foamea. C. PETRESCU, A. R. 188. Unii la berbeci Cojea, Alții lemne Grămădea, Alții carne Perpelea. TEODORESCU, P. F. 515. ◊ Fig. În frigarea patriotismului războinic perpeleau pe Marghiloman, pe Carp și pe toți politicienii rămași în București. Trădători! PAS, Z. III 258. ◊ (Rar) A prăji în cratiță. (Refl.) Să fie într-un ceas bun! lăcrimă dăscălița, mestecînd mișcată în tocana ce se perpelea pe foc. REBREANU, I. 87. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane) A supune unor chinuri morale, a tortura. Zi, și pe tine te perpelește pe jăratec, ai? DUMITRIU, N. 30. 3. Refl. (Despre persoane) A se zbate, a se zvîrcoli; a se frămînta. Azi-noapte n-am dormit neam. M-am perpelit ca pă jărăgai. PREDA, Î. 160. Găsi pe Anichit perpelindu-se prin toată casa. STĂNOIU, C. I. 165. Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. REBREANU, R. I 45. ◊ Fig. I-a aprins la căpătîi o lumînare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărîmate. REBREANU, R. II 201.

PÎRPĂLÍ, pîrpălesc, vb. IV. (Și în forma pîrpîli) 1. Tranz. (Cu privire la alimente) A frige numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic, la para focului). Adunase jar în marginea vetrei și pîrpîlea bucăți de slănină, în țăpușă. SADOVEANU, N. P. 132. Chef și voie bună, zise celălalt, scoțînd o hrincă înghețată din desagi, pîrpîlind-o pe jăratec și dîndu-ne și nouă. CREANGĂ, O. A. 48. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului (sau la soare). Într-un zăvoi de cătină ardea focul de vreascuri, mititel și pipernicit... Soldații se pîrpăleau la flacără. D. ZAMFIRESCU, R. 117. Vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 289. ◊ Tranz. Turcii suflau zgomotos și-și pîrpîleau la flăcări mîinile și picioarele. SADOVEANU, O. VI 128. – Variante: pîrpîlí, părpălí (ISPIRESCU, L. 340) vb. IV.

PÎRPĂLIT, -Ă, pîrpăliți, -te, adj. (Și în forma pîrpîlit) Fript în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). Aducea sara cîte doi-trei puișori pîrpîliți cu meșteșug. CAMILAR, N. I 31. Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor, c-un dărab de pîne neagră într-o mînă și cu ciosvîrta de oaie pîrpîlită în alta. SADOVEANU, O. VII 17. Și purcelul pîrpălit S-a mîncat, s-a mîntuit. TEODORESCU, P. P. 124. – Variantă: pîrpîlit, -ă adj.

PÎRPÎLÍT, -Ă adj. v. pîrpălit.

A PÂRPĂLÍ ~ésc tranz. (carne sau alte alimente) 1) A frige puțin pe jăratic, la frigare sau la para focului. 2) A coace la repezeală, numai pe deasupra; a pripi. [Var. a perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti

A SE PÂRPĂLÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și expune corpul pentru un timp scurt la o sursă de căldură; a se încălzi ușor (la foc sau la soare); a se pripi. 2) A se întoarce de pe o parte pe alta din cauza unei suferințe fizice sau sufletești; a se zvârcoli. 3) fig. A nu-și găsi liniștea de griji sau de gânduri; a se frământa; a se zbuciuma. [Var. a se perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti

părpălì v. a frige pe jumătate, a arde pe d’asupra: o dihanie de om se părpălia pe lângă foc CR. [Slav. PRPALITI].

părpălésc (vest), pîrpălésc și (maĭ des) pîrpolésc (est) v. tr. (vsl. sîrb. pripaliti, a aprinde; rus. pri-paliti și pri-palĭetĭ, a pîrpoli, a arde pe deasupra, de unde și pălesc 1. P. pîrpolesc, cp. și cu ngr. pyrpoló, incendiez). Frig puțin orĭ încet orĭ numaĭ pe deasupra (fam. și „frig de-a binele”): a pîrpoli un puĭ. V. refl. Puĭu s’a pîrpolit. Mă încălzesc puțin: baba se pîrpolea la soare, la sobă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!pârpăli (a ~) (a frige ușor) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălesc, 3 sg. pârpălește, imperf. 1 pârpăleam; conj. prez. 1 sg. să pârpălesc, 3 să pârpălească

!perpeli2 (a se ~) (a se agita) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă perpelesc, 3 sg. se perpelește, imperf. 1 sg. mă perpeleam; conj. prez. 1 sg. să mă perpelesc, 3 să se perpelească; imper. 2 sg. afirm. perpelește-te; ger. perpelindu-mă

!perpeli1 (a ~) (a frige ușor; a chinui) vb., ind. prez. 1 sg. perpelesc, 3 sg. perpelește, imperf. 1 perpeleam; conj. prez. 1 să perpelesc, 3 să perpelească

pârpăli (a ~)/perpeli2 (a ~) (a frige/pârli) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălesc/perpelesc, imperf. 3 sg. pârpălea/perpelea; conj. prez. 3 să pârpălească/să perpelească; part. pârpălit/perpelit

!perpeli1 (a se ~) (a se agita) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se perpelește, imperf. 3 sg. se perpelea; conj. prez. 3 să se perpelească

pârpălí/perpelí vb. (a frige, a pârli, a se încălzi), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălésc/perpelésc, imperf. 3 sg. pârpăleá/perpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pârpăleáscă/perpeleáscă; part. pârpălít/perpelít

perpelí (a se agita) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perpelésc, imperf. 3 sg. perpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. perpeleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂRPĂLÍ vb. (reg.) a (se) cârcăli. (A ~ un aliment.)

PERPELÍ vb. 1. v. foi. 2. v. zvârcoli.

PERPELI vb. 1. a se foi, a se răsuci, a se suci, a se zvîrcoli, (prin Olt.) a se scîrciumi. (Toată noaptea s-a ~ în așternut.) 2. a se zbate, a se zbuciuma, a se zvîrcoli. (Se ~ din cauza durerilor.)

PÎRPĂLI vb. (reg.) a (se) cîrcăli. (A ~ un aliment.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

perpelí (perpelésc, perpelít), vb.1. A pîrli, a prăji. – 2. (Refl.) A se frige, a se încălzi (la soare). – 3. (Refl.) A se neliniști, a se consuma. – Var. părpăli, pîrpăli, pîrpoli, pîrpori. Sb. pripaliti (Tiktin; Candrea), tratat drept creație expresivă, datorită terminației sale în -li.Der. perpeleală, s. f. (neliniște); perpelici, s. m. (Olt., copil zburdalnic); parpalec, s. m. (poreclă disprețuitoare dată grecilor), probabil combinație glumeață cu gr. πάλληξ, cf. palicar, calabr. paddecu „țăran grec, nătîng”; perpelit, adj. (bolnăvicios, gălbejit). – Cf. prepeleac.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

părpălí, părpălésc, vb. IV (pop.) V. pârpăli.

pârpălít, pârpălítă, adj. (pop.) 1. fript sau prăjit în pripă. 2. încălzit la foc sau la soare. 3. (fig.) zvârcolit, zbătut. 4. (fig.) frământat, chinuit, zbuciumat. 5. răsucit în așternut, întors pe o parte și pe alta. 6. pârlit. 7. dogorit.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

perpelit, perpeliți s. m. (intl.) hoț tânăr, fără experiență.

Intrare: pârpăli / perpeli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârpăli
  • pârpălire
  • pârpălit
  • pârpălitu‑
  • pârpălind
  • pârpălindu‑
singular plural
  • pârpălește
  • pârpăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârpălesc
(să)
  • pârpălesc
  • pârpăleam
  • pârpălii
  • pârpălisem
a II-a (tu)
  • pârpălești
(să)
  • pârpălești
  • pârpăleai
  • pârpăliși
  • pârpăliseși
a III-a (el, ea)
  • pârpălește
(să)
  • pârpălească
  • pârpălea
  • pârpăli
  • pârpălise
plural I (noi)
  • pârpălim
(să)
  • pârpălim
  • pârpăleam
  • pârpălirăm
  • pârpăliserăm
  • pârpălisem
a II-a (voi)
  • pârpăliți
(să)
  • pârpăliți
  • pârpăleați
  • pârpălirăți
  • pârpăliserăți
  • pârpăliseți
a III-a (ei, ele)
  • pârpălesc
(să)
  • pârpălească
  • pârpăleau
  • pârpăli
  • pârpăliseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perpeli
  • perpelire
  • perpelit
  • perpelitu‑
  • perpelind
  • perpelindu‑
singular plural
  • perpelește
  • perpeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perpelesc
(să)
  • perpelesc
  • perpeleam
  • perpelii
  • perpelisem
a II-a (tu)
  • perpelești
(să)
  • perpelești
  • perpeleai
  • perpeliși
  • perpeliseși
a III-a (el, ea)
  • perpelește
(să)
  • perpelească
  • perpelea
  • perpeli
  • perpelise
plural I (noi)
  • perpelim
(să)
  • perpelim
  • perpeleam
  • perpelirăm
  • perpeliserăm
  • perpelisem
a II-a (voi)
  • perpeliți
(să)
  • perpeliți
  • perpeleați
  • perpelirăți
  • perpeliserăți
  • perpeliseți
a III-a (ei, ele)
  • perpelesc
(să)
  • perpelească
  • perpeleau
  • perpeli
  • perpeliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părpăli
  • părpălire
  • părpălit
  • părpălitu‑
  • părpălind
  • părpălindu‑
singular plural
  • părpălește
  • părpăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părpălesc
(să)
  • părpălesc
  • părpăleam
  • părpălii
  • părpălisem
a II-a (tu)
  • părpălești
(să)
  • părpălești
  • părpăleai
  • părpăliși
  • părpăliseși
a III-a (el, ea)
  • părpălește
(să)
  • părpălească
  • părpălea
  • părpăli
  • părpălise
plural I (noi)
  • părpălim
(să)
  • părpălim
  • părpăleam
  • părpălirăm
  • părpăliserăm
  • părpălisem
a II-a (voi)
  • părpăliți
(să)
  • părpăliți
  • părpăleați
  • părpălirăți
  • părpăliserăți
  • părpăliseți
a III-a (ei, ele)
  • părpălesc
(să)
  • părpălească
  • părpăleau
  • părpăli
  • părpăliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârpări
  • pârpărire
  • pârpărit
  • pârpăritu‑
  • pârpărind
  • pârpărindu‑
singular plural
  • pârpărește
  • pârpăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârpăresc
(să)
  • pârpăresc
  • pârpăream
  • pârpării
  • pârpărisem
a II-a (tu)
  • pârpărești
(să)
  • pârpărești
  • pârpăreai
  • pârpăriși
  • pârpăriseși
a III-a (el, ea)
  • pârpărește
(să)
  • pârpărească
  • pârpărea
  • pârpări
  • pârpărise
plural I (noi)
  • pârpărim
(să)
  • pârpărim
  • pârpăream
  • pârpărirăm
  • pârpăriserăm
  • pârpărisem
a II-a (voi)
  • pârpăriți
(să)
  • pârpăriți
  • pârpăreați
  • pârpărirăți
  • pârpăriserăți
  • pârpăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pârpăresc
(să)
  • pârpărească
  • pârpăreau
  • pârpări
  • pârpăriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârpâli
  • pârpâlire
  • pârpâlit
  • pârpâlitu‑
  • pârpâlind
  • pârpâlindu‑
singular plural
  • pârpâlește
  • pârpâliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârpâlesc
(să)
  • pârpâlesc
  • pârpâleam
  • pârpâlii
  • pârpâlisem
a II-a (tu)
  • pârpâlești
(să)
  • pârpâlești
  • pârpâleai
  • pârpâliși
  • pârpâliseși
a III-a (el, ea)
  • pârpâlește
(să)
  • pârpâlească
  • pârpâlea
  • pârpâli
  • pârpâlise
plural I (noi)
  • pârpâlim
(să)
  • pârpâlim
  • pârpâleam
  • pârpâlirăm
  • pârpâliserăm
  • pârpâlisem
a II-a (voi)
  • pârpâliți
(să)
  • pârpâliți
  • pârpâleați
  • pârpâlirăți
  • pârpâliserăți
  • pârpâliseți
a III-a (ei, ele)
  • pârpâlesc
(să)
  • pârpâlească
  • pârpâleau
  • pârpâli
  • pârpâliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârperi
  • pârperire
  • pârperit
  • pârperitu‑
  • pârperind
  • pârperindu‑
singular plural
  • pârperește
  • pârperiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârperesc
(să)
  • pârperesc
  • pârpeream
  • pârperii
  • pârperisem
a II-a (tu)
  • pârperești
(să)
  • pârperești
  • pârpereai
  • pârperiși
  • pârperiseși
a III-a (el, ea)
  • pârperește
(să)
  • pârperească
  • pârperea
  • pârperi
  • pârperise
plural I (noi)
  • pârperim
(să)
  • pârperim
  • pârpeream
  • pârperirăm
  • pârperiserăm
  • pârperisem
a II-a (voi)
  • pârperiți
(să)
  • pârperiți
  • pârpereați
  • pârperirăți
  • pârperiserăți
  • pârperiseți
a III-a (ei, ele)
  • pârperesc
(să)
  • pârperească
  • pârpereau
  • pârperi
  • pârperiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârpoli
  • pârpolire
  • pârpolit
  • pârpolitu‑
  • pârpolind
  • pârpolindu‑
singular plural
  • pârpolește
  • pârpoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârpolesc
(să)
  • pârpolesc
  • pârpoleam
  • pârpolii
  • pârpolisem
a II-a (tu)
  • pârpolești
(să)
  • pârpolești
  • pârpoleai
  • pârpoliși
  • pârpoliseși
a III-a (el, ea)
  • pârpolește
(să)
  • pârpolească
  • pârpolea
  • pârpoli
  • pârpolise
plural I (noi)
  • pârpolim
(să)
  • pârpolim
  • pârpoleam
  • pârpolirăm
  • pârpoliserăm
  • pârpolisem
a II-a (voi)
  • pârpoliți
(să)
  • pârpoliți
  • pârpoleați
  • pârpolirăți
  • pârpoliserăți
  • pârpoliseți
a III-a (ei, ele)
  • pârpolesc
(să)
  • pârpolească
  • pârpoleau
  • pârpoli
  • pârpoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârpori
  • pârporire
  • pârporit
  • pârporitu‑
  • pârporind
  • pârporindu‑
singular plural
  • pârporește
  • pârporiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârporesc
(să)
  • pârporesc
  • pârpoream
  • pârporii
  • pârporisem
a II-a (tu)
  • pârporești
(să)
  • pârporești
  • pârporeai
  • pârporiși
  • pârporiseși
a III-a (el, ea)
  • pârporește
(să)
  • pârporească
  • pârporea
  • pârpori
  • pârporise
plural I (noi)
  • pârporim
(să)
  • pârporim
  • pârpoream
  • pârporirăm
  • pârporiserăm
  • pârporisem
a II-a (voi)
  • pârporiți
(să)
  • pârporiți
  • pârporeați
  • pârporirăți
  • pârporiserăți
  • pârporiseți
a III-a (ei, ele)
  • pârporesc
(să)
  • pârporească
  • pârporeau
  • pârpori
  • pârporiseră
Intrare: pârpălit
pârpălit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârpălit
  • pârpălitul
  • pârpălitu‑
  • pârpăli
  • pârpălita
plural
  • pârpăliți
  • pârpăliții
  • pârpălite
  • pârpălitele
genitiv-dativ singular
  • pârpălit
  • pârpălitului
  • pârpălite
  • pârpălitei
plural
  • pârpăliți
  • pârpăliților
  • pârpălite
  • pârpălitelor
vocativ singular
plural
perpelit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perpelit
  • perpelitul
  • perpelitu‑
  • perpeli
  • perpelita
plural
  • perpeliți
  • perpeliții
  • perpelite
  • perpelitele
genitiv-dativ singular
  • perpelit
  • perpelitului
  • perpelite
  • perpelitei
plural
  • perpeliți
  • perpeliților
  • perpelite
  • perpelitelor
vocativ singular
plural
pârpâlit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârpâlit
  • pârpâlitul
  • pârpâli
  • pârpâlita
plural
  • pârpâliți
  • pârpâliții
  • pârpâlite
  • pârpâlitele
genitiv-dativ singular
  • pârpâlit
  • pârpâlitului
  • pârpâlite
  • pârpâlitei
plural
  • pârpâliți
  • pârpâliților
  • pârpâlite
  • pârpâlitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pârpăli, pârpălesc / perpeli, perpelescverb

  • 1. popular tranzitiv A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jăratic sau la para focului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Adunase jar în marginea vetrei și pîrpîlea bucăți de slănină, în țăpușă. SADOVEANU, N. P. 132. DLRLC
    • format_quote Chef și voie bună, zise celălalt, scoțînd o hrincă înghețată din desagi, pîrpîlind-o pe jăratec și dîndu-ne și nouă. CREANGĂ, O. A. 48. DLRLC
    • format_quote Feliile de mămăligă rece, perpelite la jar, din care și-au astîmpărat foamea. C. PETRESCU, A. R. 188. DLRLC
    • format_quote Unii la berbeci Cojea, Alții lemne Grămădea, Alții carne Perpelea. TEODORESCU, P. F. 515. DLRLC
    • format_quote figurat În frigarea patriotismului războinic perpeleau pe Marghiloman, pe Carp și pe toți politicienii rămași în București. Trădători! PAS, Z. III 258. DLRLC
    • 1.1. A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. rar A prăji în cratiță. DLRLC
      • format_quote reflexiv Să fie într-un ceas bun! lăcrimă dăscălița, mestecînd mișcată în tocana ce se perpelea pe foc. REBREANU, I. 87. DLRLC
  • 2. popular reflexiv A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-un zăvoi de cătină ardea focul de vreascuri, mititel și pipernicit... Soldații se pîrpăleau la flacără. D. ZAMFIRESCU, R. 117. DLRLC
    • format_quote Vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 289. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Turcii suflau zgomotos și-și pîrpîleau la flăcări mîinile și picioarele. SADOVEANU, O. VI 128. DLRLC
  • 3. reflexiv A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Azi-noapte n-am dormit neam. M-am perpelit ca pă jărăgai. PREDA, Î. 160. DLRLC
    • format_quote Găsi pe Anichit perpelindu-se prin toată casa. STĂNOIU, C. I. 165. DLRLC
    • format_quote figurat I-a aprins la căpătîi o lumînare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărîmate. REBREANU, R. II 201. DLRLC
    • 3.1. figurat A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.2. tranzitiv figurat (Cu privire la persoane) A supune unor chinuri morale. DLRLC
      • format_quote Zi, și pe tine te perpelește pe jăratec, ai? DUMITRIU, N. 30. DLRLC
  • 4. reflexiv A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). DEX '09 DEX '98
    • format_quote Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. REBREANU, R. I 45. DLRLC
  • comentariu Pentru sensurile (3.) și (4.) se folosește mai ales forma perpeli. DEX '09
  • comentariu DLRLC are intrări separate pentru pârpăli (cu variantele pârpâli și părpăli) și perpeli, dar sensurile sunt cam aceleași. dexonline
etimologie:

pârpălit, pârpăliadjectiv

  • 1. popular Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Aducea sara cîte doi-trei puișori pîrpîliți cu meșteșug. CAMILAR, N. I 31. DLRLC
    • format_quote Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor, c-un dărab de pîne neagră într-o mînă și cu ciosvîrta de oaie pîrpîlită în alta. SADOVEANU, O. VII 17. DLRLC
    • format_quote Și purcelul pîrpălit S-a mîncat, s-a mîntuit. TEODORESCU, P. P. 124. DLRLC
    • 1.1. figurat Lipsit de vigoare. DLRLC
      sinonime: nevolnic
      • 1.1.1. prin extensiune Jerpelit. DLRLC
        sinonime: jerpelit
        • format_quote Amîndoi merg așa triști și perpeliți, mititeii de ei, copilul înainte și surioara după el. VLAHUȚĂ, O. A. I 140. DLRLC
etimologie:
  • vezi pârpăli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.