PÎRPĂLI, pîrpălesc, vb. IV. (Și în forma pîrpîli) 1. Tranz. (Cu privire la alimente) A frige numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic, la para focului). Adunase jar în marginea vetrei și pîrpîlea bucăți de slănină, în țăpușă. SADOVEANU, N. P. 132. Chef și voie bună, zise celălalt, scoțînd o hrincă înghețată din desagi, pîrpîlind-o pe jăratec și dîndu-ne și nouă. CREANGĂ, O. A. 48. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului (sau la soare). Într-un zăvoi de cătină ardea focul de vreascuri, mititel și pipernicit... Soldații se pîrpăleau la flacără. D. ZAMFIRESCU, R. 117. Vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 289. ◊ Tranz. Turcii suflau zgomotos și-și pîrpîleau la flăcări mîinile și picioarele. SADOVEANU, O. VI 128. – Variante: pîrpîli, părpăli (ISPIRESCU, L. 340) vb. IV.