PÂRPĂLIT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelit, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpălit, ~ă a [At: DEX / V: per~^[1] / Pl: ~iți, ~e / E: pârpăli] Fript sau prăjit în grabă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului).

PÂRPĂLIT, -Ă, pârpăliți, -te, adj. Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jeratic sau la para focului). [Var.: perpelit, -ă adj.] – V. pârpăli.

perpelit, ~ă^[1] a vz pârpălit^[2] modificată

PERPELIT, -Ă, perpeliți,-te, adj. Fript, prăjit; fig. lipsit de vigoare, nevolnic; p. ext. jerpelit. V. pîrlit. Amîndoi merg așa triști și perpeliți, mititeii de ei copilul înainte și surioara după el. VLAHUȚĂ, O. A. I 140.

PÎRPĂLIT, -Ă, pîrpăliți, -te, adj. (Și în forma pîrpîlit) Fript în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). Aducea sara cîte doi-trei puișori pîrpîliți cu meșteșug. CAMILAR, N. I 31. Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor, c-un dărab de pîne neagră într-o mînă și cu ciosvîrta de oaie pîrpîlită în alta. SADOVEANU, O. VII 17. Și purcelul pîrpălit S-a mîncat, s-a mîntuit. TEODORESCU, P. P. 124. – Variantă: pîrpîlit, -ă adj.

PÎRPÎLIT, -Ă adj. v. pîrpălit.

perpelit a. Mold. sărăcăcios: rupt și perpelit AL. [Cf. părpăli și (sub raportul sensului) pârlit].

perpelít, -ă adj. (d. perpelesc infl. de pirpiriŭ). Est. Fam. Pirpiriŭ, jărpelit, pîrlit, prost îmbrăcat.

pârpălit, pârpălită, adj. (pop.) 1. fript sau prăjit în pripă. 2. încălzit la foc sau la soare. 3. (fig.) zvârcolit, zbătut. 4. (fig.) frământat, chinuit, zbuciumat. 5. răsucit în așternut, întors pe o parte și pe alta. 6. pârlit. 7. dogorit.

perpelit, perpeliți s. m. (intl.) hoț tânăr, fără experiență.