PÂRPĂLI, pârpălesc, vb. IV. I. (Pop.) 1. Tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jăratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales în forma perpeli) 1. A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. ♦ Fig. A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpeli vb. IV] – Din bg. pripalja, sb. pripaliti.

părpăli v vz pârpăli

pârpăli [At: CREANGĂ, A. 60 / V: păr~, perpeli (Pzi: 3 și, reg, perpele), (reg) ~ări, ~pâli, ~peri, ~poli, ~pori / Pzi: ~lesc / E: bg препалу] 1 vt (C. i. animale sau carnea lor) A frige la frigare, pe jeratic sau la para focului, pentru a mânca Si: a pârpoși¹ (1). 2 vt (C. i. alimente, mai ales porumb) A pune la foc iute sau a trece prin flacără pentru a se coace sau a se prăji la repezeală. 3 vt (C. i. alimente, mai ales porumb) A arde pe deasupra. 4 vt (C. i. alimente) A încălzi la repezeală Vz pripi. 5 vt (Pop; c. i. părul animalelor tăiate pentru hrană) A distruge prin atingere cu o sursă de căldură, uneori prin opărire. 6 vt (Pex; c. i. animale tăiate) A pârli (5). 7 vt (Reg; c. i. păsări tăiate; îf perpeli) A jumuli. 8-9 vtr (Reg; îf perpeli) A (se) curăța. 10 vr A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. 11 vt (Înv; îf pârpoli) A dogori. 12 vr (Îf perpeli) A face mișcări spasmodice provocate de o durere puternică Si: a se tăvăli, a se zbate, a se zvârcoli. 13 vr (Îe) A se perpeli de râs A râde cu mare poftă. 14 (Îe) A se perpeli de ceasul morții A depune eforturi disperate pentru a realiza ceva. 15 (Fig) A se frământa din cauza unei situații grele. 16 A se răsuci continuu în așternut, fără a-și găsi somnul, din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare Si: a se foi.

pârpări v vz pârpăli

pârpâli v vz pârpăli

pârperi v vz pârpăli

pârpoli v vz pârpăli

pârpori v vz pârpăli

perpeli v vz pârpăli

PÂRPĂLI, pârpălesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales în forma perpeli) 1. A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. ♦ Fig. A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpeli vb. IV] – Din bg. pripalja, scr. pripaliti.

PĂRPĂLI vb. IV v. pîrpăli.

PERPELI, perpelesc, vb. IV. 1. Tranz. A pîrpăli (1). Feliile de mămăligă rece, perpelite la jar, din care și-au astîmpărat foamea. C. PETRESCU, A. R. 188. Unii la berbeci Cojea, Alții lemne Grămădea, Alții carne Perpelea. TEODORESCU, P. F. 515. ◊ Fig. În frigarea patriotismului războinic perpeleau pe Marghiloman, pe Carp și pe toți politicienii rămași în București. Trădători! PAS, Z. III 258. ◊ (Rar) A prăji în cratiță. (Refl.) Să fie într-un ceas bun! lăcrimă dăscălița, mestecînd mișcată în tocana ce se perpelea pe foc. REBREANU, I. 87. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane) A supune unor chinuri morale, a tortura. Zi, și pe tine te perpelește pe jăratec, ai? DUMITRIU, N. 30. 3. Refl. (Despre persoane) A se zbate, a se zvîrcoli; a se frămînta. Azi-noapte n-am dormit neam. M-am perpelit ca pă jărăgai. PREDA, Î. 160. Găsi pe Anichit perpelindu-se prin toată casa. STĂNOIU, C. I. 165. Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. REBREANU, R. I 45. ◊ Fig. I-a aprins la căpătîi o lumînare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărîmate. REBREANU, R. II 201.

PÎRPĂLI, pîrpălesc, vb. IV. (Și în forma pîrpîli) 1. Tranz. (Cu privire la alimente) A frige numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic, la para focului). Adunase jar în marginea vetrei și pîrpîlea bucăți de slănină, în țăpușă. SADOVEANU, N. P. 132. Chef și voie bună, zise celălalt, scoțînd o hrincă înghețată din desagi, pîrpîlind-o pe jăratec și dîndu-ne și nouă. CREANGĂ, O. A. 48. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului (sau la soare). Într-un zăvoi de cătină ardea focul de vreascuri, mititel și pipernicit... Soldații se pîrpăleau la flacără. D. ZAMFIRESCU, R. 117. Vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 289. ◊ Tranz. Turcii suflau zgomotos și-și pîrpîleau la flăcări mîinile și picioarele. SADOVEANU, O. VI 128. – Variante: pîrpîli, părpăli (ISPIRESCU, L. 340) vb. IV.

PÎRPÎLI vb. IV v. pîrpăli.

A SE PÂRPĂLI mă ~esc intranz. 1) A-și expune corpul pentru un timp scurt la o sursă de căldură; a se încălzi ușor (la foc sau la soare); a se pripi. 2) A se întoarce de pe o parte pe alta din cauza unei suferințe fizice sau sufletești; a se zvârcoli. 3) fig. A nu-și găsi liniștea de griji sau de gânduri; a se frământa; a se zbuciuma. [Var. a se perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti

A PÂRPĂLI ~esc tranz. (carne sau alte alimente) 1) A frige puțin pe jăratic, la frigare sau la para focului. 2) A coace la repezeală, numai pe deasupra; a pripi. [Var. a perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti

părpălì v. a frige pe jumătate, a arde pe d’asupra: o dihanie de om se părpălia pe lângă foc CR. [Slav. PRPALITI].

părpălésc (vest), pîrpălésc și (maĭ des) pîrpolésc (est) v. tr. (vsl. sîrb. pripaliti, a aprinde; rus. pri-paliti și pri-palĭetĭ, a pîrpoli, a arde pe deasupra, de unde și pălesc 1. P. pîrpolesc, cp. și cu ngr. pyrpoló, incendiez). Frig puțin orĭ încet orĭ numaĭ pe deasupra (fam. și „frig de-a binele”): a pîrpoli un puĭ. V. refl. Puĭu s’a pîrpolit. Mă încălzesc puțin: baba se pîrpolea la soare, la sobă.

perpelésc, V. părpălesc.

pîrpălésc, V. părpălesc.

pîrpolésc, V. părpălesc.

!pârpăli (a ~) (a frige ușor) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălesc, 3 sg. pârpălește, imperf. 1 pârpăleam; conj. prez. 1 sg. să pârpălesc, 3 să pârpălească

!perpeli¹ (a ~) (a frige ușor; a chinui) vb., ind. prez. 1 sg. perpelesc, 3 sg. perpelește, imperf. 1 perpeleam; conj. prez. 1 să perpelesc, 3 să perpelească

!perpeli² (a se ~) (a se agita) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă perpelesc, 3 sg. se perpelește, imperf. 1 sg. mă perpeleam; conj. prez. 1 sg. să mă perpelesc, 3 să se perpelească; imper. 2 sg. afirm. perpelește-te; ger. perpelindu-mă

pârpăli (a ~)/perpeli² (a ~) (a frige/pârli) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălesc/perpelesc, imperf. 3 sg. pârpălea/perpelea; conj. prez. 3 să pârpălească/să perpelească; part. pârpălit/perpelit

perpeli² v. pârpăli

!perpeli¹ (a se ~) (a se agita) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se perpelește, imperf. 3 sg. se perpelea; conj. prez. 3 să se perpelească

pârpăli/perpeli vb. (a frige, a pârli, a se încălzi), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălesc/perpelesc, imperf. 3 sg. pârpălea/perpelea; conj. prez. 3 sg. și pl. pârpălească/perpelească; part. pârpălit/perpelit

perpeli (a frige) v. pârpăli

perpeli (a se agita) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perpelesc, imperf. 3 sg. perpelea; conj. prez. 3 sg. și pl. perpelească

pîrpăli

părpălesc, -leam 1 imp.

PÂRPĂLI vb. (reg.) a (se) cârcăli. (A ~ un aliment.)

PÂRPĂLI vb. v. pârli.

PERPELI vb. 1. v. foi. 2. v. zvârcoli.

PERPELI vb. 1. a se foi, a se răsuci, a se suci, a se zvîrcoli, (prin Olt.) a se scîrciumi. (Toată noaptea s-a ~ în așternut.) 2. a se zbate, a se zbuciuma, a se zvîrcoli. (Se ~ din cauza durerilor.)

pîrpăli vb. v. PÎRLI.

PÎRPĂLI vb. (reg.) a (se) cîrcăli. (A ~ un aliment.)

perpeli (perpelesc, perpelit), vb. – 1. A pîrli, a prăji. – 2. (Refl.) A se frige, a se încălzi (la soare). – 3. (Refl.) A se neliniști, a se consuma. – Var. părpăli, pîrpăli, pîrpoli, pîrpori. Sb. pripaliti (Tiktin; Candrea), tratat drept creație expresivă, datorită terminației sale în -li. – Der. perpeleală, s. f. (neliniște); perpelici, s. m. (Olt., copil zburdalnic); parpalec, s. m. (poreclă disprețuitoare dată grecilor), probabil combinație glumeață cu gr. πάλληξ, cf. palicar, calabr. paddecu „țăran grec, nătîng”; perpelit, adj. (bolnăvicios, gălbejit). – Cf. prepeleac.

părpăli, părpălesc, vb. IV (pop.) V. pârpăli.