PÎRPĂLIT, -Ă, pîrpăliți, -te, adj. (Și în forma pîrpîlit) Fript în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). Aducea sara cîte doi-trei puișori pîrpîliți cu meșteșug. CAMILAR, N. I 31. Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor, c-un dărab de pîne neagră într-o mînă și cu ciosvîrta de oaie pîrpîlită în alta. SADOVEANU, O. VII 17. Și purcelul pîrpălit S-a mîncat, s-a mîntuit. TEODORESCU, P. P. 124. – Variantă: pîrpîlit, -ă adj.