2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEDEPSÍT, -Ă, pedepsiți, -te, adj. Căruia i s-a aplicat o pedeapsă pentru o greșeală, o sancțiune săvârșită; p. ext. (rar) nemulțumit, supărat. – V. pedepsi.

PEDEPSÍT, -Ă, pedepsiți, -te, adj. Căruia i s-a aplicat o pedeapsă pentru o greșeală, o sancțiune săvârșită; p. ext. (rar) nemulțumit, supărat. – V. pedepsi.

PEDEPSÍT, -Ă, pedepsiți, -te, adj. Căruia i s-a aplicat o pedeapsă, care suferă o pedeapsă; sancționat, condamnat, osîndit. Criminal pedepsit.

PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită; a condamna, a osândi. 2. Tranz. și refl. Fig. (Înv. și reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo).

PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită; a condamna, a osândi. 2. Tranz. și refl. Fig. (Înv. și reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo).

PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune la o suferință fizică sau morală pentru o greșeală săvîrșită, a aplica cuiva o pedeapsă; a sancționa. Numai pe mine să mă pedepsești. DUMITRIU, N. 121. Poporul are deci și eroi care sînt creați anume să pedepsească prin umor, glumă, batjocură, tot ceea ce este potrivnic vieții poporului. BENIUC, P. 12. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. CREANGĂ, P. 102. ◊ Refl. pas. Toate se pedepsesc. C. PETRESCU, R. 49. El n-a făcut ceea ce a trebuit să facă și pentru aceea se pedepsește. RETEGANUL, P. II 60. ♦ (Jur.) A sancționa, conform legii, pe un delincvent sau pe un criminal; a condamna. Legile țării noastre pedepsesc cu toată asprimea pe cei care ațîță ura șovină, naționalistă sau rasistă. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 11. 2. Refl. (Învechit) A se chinui; a suferi, a pătimi. Ofta în zilele toate, Pedepsindu-se într-însul. PANN, P. V. II 83. Au hotărît ca mai bine să moară ea decît să vadă pe fiul ei pedepsindu-se de foame. DRĂGHICI, R. 27.

A PEDEPSÍ ~ésc tranz. 1) A face să sufere o pedeapsă; a supune unei pedepse. 2) înv. A face să suporte chinuri fizice sau morale; a chinui; a tortura. /<ngr. epédepsa

A SE PEDEPSÍ mă ~ésc intranz. înv. A se supune unor chinuri fizice sau morale; a se chinui. /<ngr. epédepsa

pedepsì v. 1. a înflige pedepse; 2. a se chinui. [Vechiu-rom. pedepsi, a instrui («oameni pedepsiți într’a noastră limbă», Biblia din 1688)].

pedepsésc v. tr. (ngr. pédepsa și pédisa, aor. d. pedévo, învăț, educ, pedepsesc; vsl. sîrb. pedepsati, a pedepsi. V. pedagog). Vechĭ. Educ. Azĭ. Supun pedepseĭ (bătaĭe, amendă). Chinuĭesc. V. refl. Sufer, mă chinuĭesc: mult m’am pedepsit cu boala asta!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pedepsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 să pedepseáscă

pedepsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sg. și pl. pedepseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEDEPSÍT adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învățat.

PEDEPSÍT adj. 1. (JUR.) sancționat. (Contravenție ~.) 2. v. condamnat. 3. v. răzbunat.

pedepsit adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂȚAT.

PEDEPSIT adj. 1. (JUR.) sancționat. (Contravenție ~.) 2. (JUR.) condamnat, osîndit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 3. răzbunat, (fig.) plătit. (O faptă ~.)

PEDEPSÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, crește, educa, forma, instrui, învăța, munci, schingiui, tortura, trudi.

PEDEPSÍ vb. 1. (JUR.) a sancționa. (L-a ~ cu amendă.) 2. v. condamna. 3. (Transilv.) a ștrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. v. răzbuna. 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

pedepsi vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. CREȘTE. EDUCA. FORMA. INSTRUI. ÎNVĂȚA. MUNCI. SCHINGIUI. TORTURA. TRUDI.

PEDEPSI vb. 1. (JUR.) a sancționa. (L-a ~ cu amendă.) 2. (JUR.) a condamna, a osîndi, (înv. și reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare.) 3. (Transilv.) a ștrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. a răzbuna, (înv.) a răsplăti, (fig.) a spăla. (Și-a ~ rușinea îndurată.) 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

arată toate definițiile

Intrare: pedepsit
pedepsit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedepsit
  • pedepsitul
  • pedepsitu‑
  • pedepsi
  • pedepsita
plural
  • pedepsiți
  • pedepsiții
  • pedepsite
  • pedepsitele
genitiv-dativ singular
  • pedepsit
  • pedepsitului
  • pedepsite
  • pedepsitei
plural
  • pedepsiți
  • pedepsiților
  • pedepsite
  • pedepsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pedepsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pedepsi
  • pedepsire
  • pedepsit
  • pedepsitu‑
  • pedepsind
  • pedepsindu‑
singular plural
  • pedepsește
  • pedepsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pedepsesc
(să)
  • pedepsesc
  • pedepseam
  • pedepsii
  • pedepsisem
a II-a (tu)
  • pedepsești
(să)
  • pedepsești
  • pedepseai
  • pedepsiși
  • pedepsiseși
a III-a (el, ea)
  • pedepsește
(să)
  • pedepsească
  • pedepsea
  • pedepsi
  • pedepsise
plural I (noi)
  • pedepsim
(să)
  • pedepsim
  • pedepseam
  • pedepsirăm
  • pedepsiserăm
  • pedepsisem
a II-a (voi)
  • pedepsiți
(să)
  • pedepsiți
  • pedepseați
  • pedepsirăți
  • pedepsiserăți
  • pedepsiseți
a III-a (ei, ele)
  • pedepsesc
(să)
  • pedepsească
  • pedepseau
  • pedepsi
  • pedepsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)