20 de definiții pentru peșchir peștir peschir peschiră pichir pischil piscir pișcher pișchir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEȘCHÍR, peșchire, s. n. (Înv. și reg.) 1. Prosop, ștergar; șervet. 2. Față de masă. – Din tc. peșkir.

PEȘCHÍR, peșchire, s. n. (Înv. și reg.) 1. Prosop, ștergar; șervet. 2. Față de masă. – Din tc. peșkir.

peșchir sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 193/15 / V: (îvr) peschir, (reg) peschi sf (înv) ~știr, pichir, pischil, piscir, pișcher, piș~, știr / Pl: ~e / E: tc peșkir] 1 (Îrg) Ștergar. 2 Față de masă. 3 (Reg) Batistă dată de către rudele miresei colăcerilor. 4 (Reg) Năframă. 5 (Îuz; arg) Bancnotă de o sută de lei. 6 (Trs; art) Dans popular care se joacă la nuntă. 7 (Trs; art) Melodie după care se execută peșchirul (6). corectată

PEȘCHÍR, peșchire, s. n. 1. (Turcism învechit) Prosop, ștergar; șervet. Au luat... una un lighean de aur, alta o cană cu cioc, tot de aur, și a treia un peșchir de mătase. CARAGIALE, O. III 73. De are trebuință de cămeșe, de peșchire... [țăranul] cultivă in și cînepă, ține oi și tunde lîna ș-apoi femeia se apucă și toarce, țese și coasă. IONESCU, D. 494. Un peșchir învărgat Peste mare aruncat (Curcubeul). GOROVEI, C. 123. 2. Față de masă. Un peșchir ca hiacintul (= zambila) masa toată o-nvelește. MACEDONSKI, O. I 104. 3. Năframă, maramă. Cum e peșchirul și mundirul, se spune despre o pereche (bărbat și femeie) care se potrivesc bine.

PEȘCHIR s.m. (Mold., ȚR) Ștergar, prosop. A: Răpia cine ce putea. . .. cine peșchire, cine mease, cine șerveate, cine furci . . . IM 1754, 75r. Iaste făcută lumea aceasta ca o masă mare cu un peșchir micu. FL. D SEC. XVIII2, 5v. B: Mînăștergu[ră], peșchir. LEX., 193r. Rukomik. Peșchir de mîini. LEX. 1683, 57r. Iaste făcut ca o masă mare cu un peșchir mic. FL. D 1700, 4v; cf. MARDARIE, 169, 201; IM 1730, 105v; FL. D 1780, 9r. Etimologie: tc. peșkir. Cf. p r o s o p.

peșchir n. 1. pânză de șters pe mâini, pe față; 2. maramă (în Olt și Argeș). [Turc. PEŠKIR].

peșchír n., pl. e (turc. pișkir, pop. peșkir, d. pers. pišgir, ngr. peskiri, alb. sîrb. bg. peškir). Rar azĭ. Șervet. Munt. (la țară). Prosop, ștergar. Olt. Trans. Naframă, tulpan saŭ văl lung al țărancelor. V. potilat.

peștir[1] sn vz peșchir corectată

  1. În original, incorect tipărit: peeștir. O confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă a variantei de față — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peșchír (înv., reg.) s. n., pl. peșchíre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEȘCHÍR s. v. față de masă, prosop, șervet, ștergar.

peșchir s. v. FAȚĂ DE MASĂ. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

peșchír (peșchíre), s. n.1. Ștergar, șervet. – 2. (Olt.) Maramă. – 3. (Arg., înv.) Bancnotă de o sută de lei. – Mr. pischire. Tc. peșkir < per. pῑšgῑr (Roesler 601; Șeineanu, II, 293; Lokotsch 1660; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεσϰίρι, alb., bg., sb. peškir.Der. peșchirgiu (var. peșchergiu), s. m. (slujbaș la palat care prezenta domnului șervetul), din tc. peșkirci.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

peșchír, peșchíre, s.n. (înv. și reg.) 1. prosop, ștergar; șervet. 2. față de masă. 3. maramă. 4. batistă dată la rudele miresei colăcerilor. 5. năframă. 6. bancnotă de 100 de lei. 7. (art.) numele unui dans popular ce se juca la nuntă.

Intrare: peșchir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșchir
  • peșchirul
  • peșchiru‑
plural
  • peșchire
  • peșchirele
genitiv-dativ singular
  • peșchir
  • peșchirului
plural
  • peșchire
  • peșchirelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peștir
  • peștirul
plural
  • peștire
  • peștirele
genitiv-dativ singular
  • peștir
  • peștirului
plural
  • peștire
  • peștirelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peschir
  • peschirul
plural
  • peschire
  • peschirele
genitiv-dativ singular
  • peschir
  • peschirului
plural
  • peschire
  • peschirelor
vocativ singular
plural
peschiră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peschi
  • peschira
plural
  • peschire
  • peschirele
genitiv-dativ singular
  • peschire
  • peschirei
plural
  • peschire
  • peschirelor
vocativ singular
plural
pichir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pischil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piscir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pișcher
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pișchir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

peșchir peștir peschir peschiră pichir pischil piscir pișcher pișchir învechit regional

  • exemple
    • Au luat... una un lighean de aur, alta o cană cu cioc, tot de aur, și a treia un peșchir de mătase. CARAGIALE, O. III 73.
      surse: DLRLC
    • De are trebuință de cămeșe, de peșchire... [țăranul] cultivă in și cînepă, ține oi și tunde lîna ș-apoi femeia se apucă și toarce, țese și coasă. IONESCU, D. 494.
      surse: DLRLC
    • Un peșchir învărgat Peste mare aruncat (Curcubeul). GOROVEI, C. 123.
      surse: DLRLC
  • 2. Față de masă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Un peșchir ca hiacintul (= zambila) masa toată o-nvelește. MACEDONSKI, O. I 104.
      surse: DLRLC
  • surse: DLRLC
    • 3.1. expresie Cum e peșchirul și mundirul, se spune despre o pereche (bărbat și femeie) care se potrivesc bine.
      surse: DLRLC

etimologie: