15 definiții pentru peșcheș peșchiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEȘCHÉȘ, peșcheșuri, s. n. 1. (Înv., pop. și fam.) Plocon, dar, cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva peșcheș (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dușmanului. 2. Spec. Dar anual, în bani sau în natură, pe care domnii Țărilor Române îl ofereau Porții Otomane (împreună cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii Țărilor Române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (înv.) peșchíș s. n.] – Din tc. peșkeș.

PEȘCHÉȘ, peșcheșuri, s. n. 1. (Înv., pop. și fam.) Plocon, dar, cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva peșcheș (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dușmanului. 2. Spec. Dar anual, în bani sau în natură, pe care domnii țărilor române îl ofereau Porții Otomane (împreună cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii țărilor române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (înv.) peșchíș s. n.] – Din tc. peșkeș.

PEȘCHÉȘ, peșcheșuri, s. n. (Învechit) 1. Tribut (în bani sau în natură) pe care-l plăteau țările rbmînești turcilor; haraci. Se duc dăbilarii și adună de la oameni, cu îngăduința lui vodă, peșcheșuri sultanatului. SADOVEANU, N. P. 138. Turcii vin grămadă, claie, Capul tău să mi ți-l taie Și să-l ducă pe tipsie De peșcheș la-mpărăție. ALECSANDRI, P. P. 125. 2. Plocon, dar, cadou. Sub regele Carol țara a fost dată peșcheș Germaniei. COCEA, P. 26. Ce? sînt eu măcar potropop ca să mă înădușe gîștile, curcanii și fel de fel de peșcheșuri. HOGAȘ, H. 33. Adus-ai vrun peșcheș?Ba nu... n-am știut că-i plac peșcheșurile. ALECSANDRI, T. I 212. – Variantă: peșchíș (CREANGĂ, P. 46) s. n.

PEȘCHÉȘ ~uri n. ist. 1) Dar în bani sau în natură oferit de domnitor Porții Otomane. 2) fam. Obiect dăruit cu o anumită ocazie; dar; cadou. /<turc. peșkeș

peșcheș n. 1. dar către Poartă (V. haraciu); 2. dar în genere: să ducă capul pe tipsie peșcheș la Împărăție POP. 3. plocon: era să aducă peșcheș 40 de căpățâni de zahăr AL.; 4. (ironic) prezent: polițaiul dase revoltanții peșcheș procurorului AL. [Turc. PEŠKEŠ].

peșchéș n., pl. urĭ și e (turc. peșkeș, -kiș, peșcheș, d. pers. piškeš, care ĭa în ainte; ngr. peskési, alb. sîrb. bg. peškeš). Vechĭ. Dar, cadoŭ, plocon, maĭ ales vorbind de cel oferit ca omagiŭ Turcilor de Țara Românească și Moldova (V. haracĭ). Baĭramlîc. Cadoŭ unuĭ superior saŭ unuĭ egal (V. bacșiș). Azĭ. Iron. Plocon: un tîlhar legat trimes peșcheș polițiiĭ.

PEȘCHÍȘ s. n. v. peșcheș.

PEȘCHÍȘ s. n. v. peșcheș.

PEȘCHÍȘ s. n. v. peșcheș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peșchéș (înv., pop., fam.) s. n., pl. peșchéșuri

peșchéș s. n., pl. peșchéșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEȘCHÉȘ s. v. atenție, cadou, dar, haraci, surpriză, tribut.

peșcheș s. v. ATENȚIE. CADOU. DAR. HARACI. SURPRIZĂ. TRIBUT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

peșchéș (peșchéșuri), s. n.1. Plocon, dar, cadou. – 2. Tribut datorat sultanului în chip de dar. – Mr. piskeșe, megl. pișcheș. Tc. (per.) peșkeș (Șeineanu, II, 292; Loebel 76; Roesler 601; Lokotsch 1663), cf. ngr. πεσϰέσι, alb. peškeš, bg., sb. piškeš.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

peșcheș, peșcheșuri s. n. (pop.) 1. plocon, dar, cadou. 2. mită.

a da (pe cineva) peșcheș expr. a preda (pe cineva) prins; a preda (pe cineva) dușmanului.

a duce peșcheș expr. v. a da mită.

Intrare: peșcheș
peșcheș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșcheș
  • peșcheșul
  • peșcheșu‑
plural
  • peșcheșuri
  • peșcheșurile
genitiv-dativ singular
  • peșcheș
  • peșcheșului
plural
  • peșcheșuri
  • peșcheșurilor
vocativ singular
plural
peșchiș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșchiș
  • peșchișul
  • peșchișu‑
plural
  • peșchișuri
  • peșchișurile
genitiv-dativ singular
  • peșchiș
  • peșchișului
plural
  • peșchișuri
  • peșchișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)