17 definiții pentru surpriză

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURPRIZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. – Din fr. surprise.

SURPRIZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. – Din fr. surprise.

surpri sf [At: CR (1833), 2472/27 / V: (îvr) ~i / Pl: ~ze / E: fr surprise] 1 Plăcere sau bucurie neașteptată oferită cuiva în anumite ocazii. 2 (Ccr) Obiect primit sau oferit fără plată, în semn de prietenie sau ca ajutor etc. Si: atenție (12), cadou, dar (3), (înv) surprindere (9). 3 Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neprevăzut, neașteptat Si: (înv) surprindere (7). 4 Sentiment, stare de uimire, de uluire etc. produsă de un fapt neprevăzut Si: surprindere (8). 5 (Înv) Surprindere (2). 6 (Îlav; rar) Prin ~ Prin surprindere (3).

SURPRIZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva fără veste, pe neașteptate. Unui om fără voință trebuie să-i impui voința ta prin surpriză. C. PETRESCU, R. DR. 310. ♦ Stare sufletească produsă de un lucru neașteptat; surprindere (2). Bătrînul nu arătă semn nici de surpriză, nici de bucurie. C. PETRESCU, A. 330. Adevărat? făcu Mimi cu o surpriză plăcută. REBREANU, R. I 61. Ș-auzea deslușit întrebările lor, vedea atitudinile, gesturile, surpriza și bucuria de pe figurile lor. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. ◊ Expr. A avea o surpriză (sau surprize) = a fi surprins (în mod plăcut sau neplăcut), a se găsi, a fi pus în fața unei (sau unor) situații neprevăzute. Așa puțin cunoști tu oamenii?... Nu-i cunosc de loc. D-aia am mereu surprize. BARANGA, I. 187. Îndată ce s-a întors de la Amara, a avut o surpriză din partea doamnei Alexandrescu. REBREANU, R. I 240. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neprevăzut. Un pas mai departe se desfășurau valurile, zbuciumul și surprizele necunoscutului. TUDORAN, P. 333. Cînd se ridică din nou cortina, altă surpriză. C. PETRESCU, C. V. 88. Se gîndea la prietenii, la cunoscuții lui, îi vedea în tren, veseli, fără griji, ducîndu-se departe... îmbătați de farmecul și surprizele călătoriei. VLAHUȚĂ, O. A. III 13. ♦ Plăcere, bucurie neașteptată oferită cuiva la anumite ocazii; (concretizat) dar, cadou. Ți-am preparat o surpriză: am studiat o bucată. CARAGIALE, M. 193.

SURPRI s.f. 1. Acțiune prin care iei pe cineva pe neașteptate, pe nepregătite; surprindere, întîmplare neașteptată, neprevăzută. ♦ Plăcere, bucurie neașteptată făcută cuiva; (concr.) cadou neașteptat oferit cuiva. 2. Mirare, uimire. [< fr. surprise].

SURPRI s. f. 1. faptul de a lua pe cineva prin surprindere; întâmplare neașteptată, neprevăzută. ◊ plăcere, bucurie neașteptată făcută cuiva; cadou. 2. mirare, uimire. (< fr. surprise)

SURPRIZĂ ~e f. 1) Lucru surprinzător; fapt care surprinde. Călătorie fără ~e. 2) Emoție (pozitivă) provocată cuiva prin surprindere. 3) Cadou acordat cuiva prin surprindere. [G.-D. surprizei; Sil. sur-pri-] /<fr. surprise

surpriză f. surprindere: ce surpriză! AL. (= fr. surprise).

*surpríză f., pl. e (fr. surprise. V. repriză). Lucru (fapt orĭ obĭect) care te surprinde (plăcut orĭ neplăcut): surpriza luĭ fu mare cînd nu găsi nimic în ladă, copiiĭ găsiră o plăcută surpriză (niște jucăriĭ) cînd se deșteptară.

personaj-surpri s. n. (lit.) Personaj literar cu o comportare surprinzătoare ◊ „În «Oamenii înving» (M.B.) este un personaj-surpriză: își reneagă idealurile umanitariste.” Cont. 29 III 63 p. 4. ◊ „În rolurile lor, E.B. și O.T. (un personaj-surpriză) aduc un aer straniu.” Cont. 7 XI 75 p. 2 (din personaj + surpriză)

rezultat-surpri s.n (sport) Rezultat neașteptat ◊ „N-a lipsit mult ca meciul de aseară dintre «Politehnica București» și «Politehnica Brașov» să se încheie cu un rezultat-surpriză. Sc. 26 XII 70 p. 7. ◊ Rezultate-surpriză și câteva modificări de clasament.” Sc. 21 XI 75 p. 3. ◊ „Scoruri mari, rezultate-surpriză, interes sporit pentru viitoarele etape [...]” R.l. 23 V 77 p. 5; v. și Sc. 10 IV 76 p. 5 (din rezultat + surpriză)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surpri s. f., g.-d. art. surprizei; pl. surprize

surpri s. f., g.-d. art. surprizei; pl. surprize

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURPRI s. 1. v. uimire. 2. (înv.) surprindere. (~ele călătoriei.) 3. v. cadou.

SURPRI s. 1. perplexitate, stupefacție, stupoare, surprindere, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) 2. (înv.) surprindere. (~ele călătoriei.) 3. atenție, cadou, dar, (înv., pop. și fam.) peșcheș, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dărușag, prezent, prosfora. (I-a făcut o ~ splendidă.)

Intrare: surpriză
surpriză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surpri
  • surpriza
plural
  • surprize
  • surprizele
genitiv-dativ singular
  • surprize
  • surprizei
plural
  • surprize
  • surprizelor
vocativ singular
plural
surprisă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surpri, surprizesubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Unui om fără voință trebuie să-i impui voința ta prin surpriză. C. PETRESCU, R. DR. 310. DLRLC
    • 1.1. Stare sufletească produsă de un lucru neașteptat; surprindere. DLRLC
      sinonime: surprindere
      • format_quote Bătrînul nu arătă semn nici de surpriză, nici de bucurie. C. PETRESCU, A. 330. DLRLC
      • format_quote Adevărat? făcu Mimi cu o surpriză plăcută. REBREANU, R. I 61. DLRLC
      • format_quote Ș-auzea deslușit întrebările lor, vedea atitudinile, gesturile, surpriza și bucuria de pe figurile lor. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. DLRLC
      • chat_bubble A avea o surpriză (sau surprize) = a fi surprins (în mod plăcut sau neplăcut), a se găsi, a fi pus în fața unei (sau unor) situații neprevăzute. DLRLC
        • format_quote Așa puțin cunoști tu oamenii?... Nu-i cunosc de loc. D-aia am mereu surprize. BARANGA, I. 187. DLRLC
        • format_quote Îndată ce s-a întors de la Amara, a avut o surpriză din partea doamnei Alexandrescu. REBREANU, R. I 240. DLRLC
  • 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un pas mai departe se desfășurau valurile, zbuciumul și surprizele necunoscutului. TUDORAN, P. 333. DLRLC
    • format_quote Cînd se ridică din nou cortina, altă surpriză. C. PETRESCU, C. V. 88. DLRLC
    • format_quote Se gîndea la prietenii, la cunoscuții lui, îi vedea în tren, veseli, fără griji, ducîndu-se departe... îmbătați de farmecul și surprizele călătoriei. VLAHUȚĂ, O. A. III 13. DLRLC
    • 2.1. Ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ți-am preparat o surpriză: am studiat o bucată. CARAGIALE, M. 193. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.