PATERĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în Antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera.

pater² sm [At: (a. 1723) IORGA, S. D. XII, 22 / Pl: ~i / E: lat pater] 1-2 (Ltm) (Călugăr sau) preot catolic. 3 (Trs) Nălucă.

pater¹ a [At: CV 1951, nr. 11, 38 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg) Nebun.

pateră sf [At: BARCIANU / Pl: ~re / E: fr patère, lat patera] 1 Cupă largă și puțin adâncă folosită de antici în timpul sacrificiilor, la libațiuni etc. 2 Cuier. 3 (Elt) Rozetă.

PATERĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera.

PATERĂ, patere, s. f. Vas de formă circulară și puțin adînc, asemănător unei farfurii, folosit în antichitate la facerea libațiilor. Unul dintre obiectele tezaurului de la Pietroasa este o pateră de aur.

PATERĂ s.f. 1. (Ant.) Vas plat în formă de farfurie, întrebuințat la libații. 2. Cuier. 3. (Electr.) Rozetă. [< lat. patera, cf. fr. patère].

PATER s. m. preot, călugăr catolic. (< lat. pater)

PATERĂ s. f. 1. (ant.) vas ritual în formă de farfurie, la libații. 2. cuier. 3. (electr.) rozetă. (< fr. patère, lat. patera)

PATER ~i m. Călugăr sau preot catolic. /<lat. pater

PATERĂ ~e f. (în antichitate) Vas asemănător cu o farfurie adâncă care se folosea la libații. /<fr. patere, lat. patera

patèră f. cupă de bronz sau de argilă întrebuințată de cei vechi în sacrificii: purtând în mâini patere și vasele de taină NAUM.

*páteră f., pl. e (lat. pátera, id.). Cupă la vechiĭ Romanĭ.

pater (călugăr/preot catolic) s. m., pl. pateri

pateră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. paterei; pl. patere

pater (călugăr/preot catolic) s. m., pl. pateri

pateră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. paterei; pl. patere

pater s. m., pl. pateri

pateră s. f., g.-d. art. paterei; pl. patere

Dis(Pater), denumire purtată în mitologia romană de o zeitate subpămînteană, identificată mai tîrziu cu Pluto.

LIBER PATER, vechi zeu italic, al sporului și înmulțirii. Era asociat de obicei cu zeița Libera, ambii fiind divinități plebee. Le erau consacrate serbările Liberalia (17 mart.), originare din Latium. Mai târziu L.P. a fost identificat cu Bachus, iar Libera cu Proserpina.

PATER, Walther Horatio (1839-1894), eseist, critic literar și scriitor englez. Cea mai de seamă personalitate a esteticii engleze din sec. 19. Susținător al teoriei „artă pentru artă”. Studii consacrate Renașterii italiene și romantismului englez („Studii de istorie a Renașterii”, „Portrete imaginare”). Romane istorice („Marius epicureanul”, „Gaston de La Tour”) în care se remarcă ca un excelent stilist.

PATER s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune.

pater s. v. APARIȚIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE.

pater adj. m. (reg.) nebun.