3 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni.

PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni.

parvenit, ~ă [At: ASACHI, S. L. I, 226 / V: (rar) per~ / Pl: ~iți, -~e / E: parveni] 1-4 smf, a (Dep) (Persoană) care a reușit să parvină (1-2). 5 a (D. scrisori) Care a ajuns la destinație. 6 a (D. lumină, sunet) Propagat prin spațiu până la un anumit punct.

PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, s. m. și f. Persoană ajunsă la o bună situație materială, politică sau socială fără merite deosebite, fără muncă, prin mijloace neoneste. Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi, Parveniți fără rușine, mizerabili ce la cîrmă Faceți salturi de paiațe pe frînghie sau pe sîrmă, N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. Rumen și surîzător, se plimba în trăsura-i elegantă, asista la spectacole și-și purta pretutindeni același aer triumfător al parvenitului fericit, bogat. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. Acea familie de parveniți avea numele de Serescu. BOLINTINEANU, O. 417. ◊ (Adjectival) Aveam o curiozitate mare să văd biblioteca acestui milionar parvenit, bibliotecă necitită, dar foarte bogată, îndeplinind și ea serviciul banal al unui obiect de lux. DEMETRESCU, O. 99.

PARVENÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) îmbogățit, ajuns, înălțat la o treaptă superioară fără a avea merite deosebite și adesea pe căi necinstite. [Pl. -iți, -ite. / cf. fr. parvenu].

PARVENÍT, -Ă adj., s. m. f. (om) care a reușit să parvină. (după fr. parvenu)

parvenit m. om de rând care a făcut stare: insolența parvenitului (= fr. parvenu).

*parvenít, -ă adj. și s. (fr. parvenu). Barb. Sărac îmbogățit, om ajuns.

PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir.

PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir.

parveni vi [At: ROMÂNUL (1857), nr. 2, 23/80 / V: (rar) per~ / Pzi: parvin, (fam) ~viu / E: fr parvenir] 1 A obține fără merite, prin mijloace neoneste, o foarte bună situație materială sau socială. 2 A pătrunde într-o pătură socială înaltă Si: (pop) a se ajunge. 3 (Frm) A reuși să... 4 (D. știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație Si: a sosi. 5 (D. lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct. 6 (D. lumină, zgomote etc.) A se face simțit.

PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge fără merite, prin mijloace neoneste, la o bună situație materială, politică sau socială. Lupta pentru a parveni absoarbe toate puterile păturii așa-zise culte. GHEREA, ST. CR. III 193. 2. (Franțuzism) A reuși într-o acțiune (după oarecare sforțări); a izbuti. Cum văd, ai pierdut trei săptămîni degeaba dacă n-ai parvenit să cunoști pe nimeni. C. PETRESCU, C. V. 66. În fine, am parvenit peste cinci ore să plec și am ajuns la Celei. BOLLIAC, O. 270. ♦ (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație. Să însărcineze pe Bolliac să facă să parvie în mînile comandirului armatei turcești un dar de valoare. GHICA, A. 625.

PARVENÍ vb. IV. intr. 1. A se ridica, a ajunge la o situație bună fără a avea merite deosebite; a se îmbogăți. 2. A-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (Despre știri) A ajunge (la destinație). [P.i. parvín. / < fr. parvenir].

PARVENÍ vb. intr. 1. a se ridica, a ajunge la o situație materială sau socială bună fără a avea merite deosebite și folosind mijloace necinstite; a se îmbogăți. 2. a-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (despre știri, scrisori etc.) a ajunge (la destinație). (< fr. parvenir)

A PARVENÍ parvín intranz. 1) A obține pe căi necinstite o situație materială nemeritată; a se căpătui; a ajunge. 2) (despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație. 3) (mai ales despre zgomote) A se răspândi, venind de departe; a ajunge. /<fr. parvenir

parvenì v. 1. a ajunge la scop, la destinațiune: scrisoarea ta mi-a parvenit; 2. (absolut) a ajunge la onoruri, la avere: nu e greu a parveni.

*parvín, -venít, a -vení v. intr. (fr. parvenir, lat pervenire). Barb. Fig. Ajung la, ajung să: a parveni la onorurĭ, a parveni să vezĭ. Ajung: cîte greutățĭ pînă să parviĭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

parvenit adj. m., s. m., pl. parveniți; adj. f., s. f. parveni, pl. parvenite

parvenit adj. m., s. m., pl. parveniți; adj. f., s. f. parvenită, pl. parvenite

parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; f. sg. parvenítă, pl. parveníte

parveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvin, 2 sg. parvii, 3 sg. parvine, imperf. 1 parveneam; conj. prez. 1 sg. să parvin, 3 să parvi; imper. 2 sg. afirm. parvino

parveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvin, 2 sg. parvii, 1 pl. parvenim, imperf. 3 sg. parvenea; conj. prez. 3 parvină; ger. parvenind

parvení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. parvínă

parveni (ind. prez. 1 sg. parvin, conj. parvină)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARVENÍT adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.)

PARVENIT adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.)

PARVENÍ vb. v. ajunge, izbuti, reuși, sosi.

PARVENÍ vb. 1. v. îmbogăți. 2. v. ajunge.

parveni vb. v. AJUNGE. IZBUTI. REUȘI. SOSI.

PARVENI vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a se pricopsi. (S-a îndepărtat de noi de cînd a ~.) 2. a ajunge, (înv.) a prinveni. (A ~ să priceapă mai exact cele întîmplate.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

parvení (parvín, parvenít), vb. – A se ajunge; a izbuti, a reuși. – Var. înv. perveni. Fr. parvenir și var. din lat. pervenire (la Alecsandri), adaptat la vb. veni.Der. parvenit, s. m. (ajuns, îmbogățit de curînd), din fr. parvenu.

Intrare: parvenit (adj.)
parvenit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parvenit
  • parvenitul
  • parvenitu‑
  • parveni
  • parvenita
plural
  • parveniți
  • parveniții
  • parvenite
  • parvenitele
genitiv-dativ singular
  • parvenit
  • parvenitului
  • parvenite
  • parvenitei
plural
  • parveniți
  • parveniților
  • parvenite
  • parvenitelor
vocativ singular
plural
pervenit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: parvenit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parvenit
  • parvenitul
  • parvenitu‑
plural
  • parveniți
  • parveniții
genitiv-dativ singular
  • parvenit
  • parvenitului
plural
  • parveniți
  • parveniților
vocativ singular
  • parvenitule
  • parvenite
plural
  • parveniților
Intrare: parveni
verb (V324)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parveni
  • parvenire
  • parvenit
  • parvenitu‑
  • parvenind
  • parvenindu‑
singular plural
  • parvino
  • parvi
  • parveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parvin
  • parviu
(să)
  • parvin
  • parviu
  • parveneam
  • parvenii
  • parvenisem
a II-a (tu)
  • parvii
(să)
  • parvii
  • parveneai
  • parveniși
  • parveniseși
a III-a (el, ea)
  • parvine
(să)
  • parvi
  • parvie
  • parvenea
  • parveni
  • parvenise
plural I (noi)
  • parvenim
(să)
  • parvenim
  • parveneam
  • parvenirăm
  • parveniserăm
  • parvenisem
a II-a (voi)
  • parveniți
(să)
  • parveniți
  • parveneați
  • parvenirăți
  • parveniserăți
  • parveniseți
a III-a (ei, ele)
  • parvin
(să)
  • parvi
  • parvie
  • parveneau
  • parveni
  • parveniseră
perveni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parvenit, parvenițisubstantiv masculin
parveni, parvenitesubstantiv feminin
parvenit, parveniadjectiv

  • 1. (Persoană) care parvine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi, Parveniți fără rușine, mizerabili ce la cîrmă Faceți salturi de paiațe pe frînghie sau pe sîrmă, N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. DLRLC
    • format_quote Rumen și surîzător, se plimba în trăsura-i elegantă, asista la spectacole și-și purta pretutindeni același aer triumfător al parvenitului fericit, bogat. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. DLRLC
    • format_quote Acea familie de parveniți avea numele de Serescu. BOLINTINEANU, O. 417. DLRLC
    • format_quote Aveam o curiozitate mare să văd biblioteca acestui milionar parvenit, bibliotecă necitită, dar foarte bogată, îndeplinind și ea serviciul banal al unui obiect de lux. DEMETRESCU, O. 99. DLRLC
etimologie:
  • vezi parveni DEX '09 DEX '98 DN

parveni, parvinverb

  • 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lupta pentru a parveni absoarbe toate puterile păturii așa-zise culte. GHEREA, ST. CR. III 193. DLRLC
  • 2. franțuzism Izbuti, reuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cum văd, ai pierdut trei săptămîni degeaba dacă n-ai parvenit să cunoști pe nimeni. C. PETRESCU, C. V. 66. DLRLC
    • format_quote În fine, am parvenit peste cinci ore să plec și am ajuns la Celei. BOLLIAC, O. 270. DLRLC
  • 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Să însărcineze pe Bolliac să facă să parvie în mînile comandirului armatei turcești un dar de valoare. GHICA, A. 625. DLRLC
    • 3.1. (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.