palpit sn [At: PR. DRAM. 200 / A și: pal~ / Pl: (rar) ~e / E: pvb palpita] (Înv) Palpitație.

PALPIT s. n. (Învechit) Palpitare; palpitație. Oameni cărora le lipsește... puterea imaginațiunii și palpitul inimii. ODOBESCU, S. II 241. În palpit crud sloboade o lungă suspinare. BOLLIAC, O. 69.

PALPIT, palpituri, s. n. (Înv.) Palpitare; palpitație. – Postverbal al lui palpita.

*pálpit și palpít, a -á v. intr. (lat. pálpito, -áre; fr. palpiter). Bat maĭ tare: a-țĭ palpita inima de bucurie, de frică. Tremur convulsiv, vorbind de carnea animalelor de curînd ucise. Tremur de emoțiune: a palpita de bucurie. V. zvîcnesc.

palpita vi [At: CALENDARIU (1794), 36/38 / Pzi: ~it și ~tez / E: fr palpiter] 1-2 (D. inimă) A bate (mai puternic decât e normal, sau) neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort sau a unei boli Si: a zvâcni. 3 (D. oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică. 4 (Pan) A se legăna. 5 (Pan) A tremura. 6 (Pan) A licări. 7 (Fig) A se manifesta cu putere. 8 (Fig) A vibra.

PALPITA palpit, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai tare și mai repede decît e normal, din cauza unei emoții; a bate, a zvîcni. Un geam e spart, și vîntul Perdeaua cînd agită îți pare că-năuntru O inimă palpită. MACEDONSKI, O. I 19. ♦ (Despre oameni) A fi stăpînit de emoție, a fi tulburat, a tremura. Ea se-ndreptează, palpitînd – transfigurată, Spre clavirul ce-i zîmbește printre fildeșu-nvechit. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Fig. O flacără roșie de rubin scînteia o clipă în altă parte, apoi se schimba încet-încet, pînă ce rămînea palpitînd în locul ei un licurici violet, însuflețit parcă. SADOVEANU, O. VIII 14. 2. Fig. A se manifesta cu putere, a fremăta, a trăi intens. [Coșbuc] a trăit în cea mai strînsă intimitate cu natura și de aceea în creațiunea lui ea palpită de viață, e redată cu atîta măiestrie, cu atîta iubire. GHEREA, ST. CR. III 361. În jurul tău palpită-ntreaga fire, Iar florile-s așa de parfumate, Că-n clipa asta tu respiri iubire! VLAHUȚĂ, O. A. I 80. – Prez. ind. și: (rar) palpitez (MACEDONSKI, O. I 161).

PALPITA vb. I. intr. 1. (Despre inimă) A-și înteți ritmul bătăilor, datorită unei emoții sau unei maladii; a zvîcni. ♦ (Despre oameni) A tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (Fig.) A se manifesta puternic, a fi plin de viață. [P.i. palpit și -tez, 3,6 -tă. / < fr. palpiter, it. palpitare].

PALPITA vb. intr. 1. (despre inimă) a-și înteți ritmul bătăilor datorită unei emoții sau maladii; a zvâcni. ◊ (despre oameni) a tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (fig.) a se manifesta puternic; a fremăta. (< fr. palpiter, it. palpitare)

A PALPITA palpit intranz. 1) (despre inimă, puls) A-și intensifica mișcările (din cauza unei boli, a unei emoții sau a unui efort); a zvâcni; a bate. 2) A fi cuprins de o emoție puternică; a fremăta; a vibra. 3) fig. (despre procese, lucruri etc.) A decurge într-un ritm vioi; a pulsa. Viața palpită. /<fr. palpiter

palpità v. 1. a se mișca involuntar, a avea palpitațiuni: îi palpita inima; 2. fig. a fi foarte mișcat: a palpita de bucurie.

palpit (înv.) s. n., pl. palpite

palpit (înv.) s. n., pl. palpite

palpit s. n., pl. palpite

palpit, -tând ger.

palpita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. palpit, 2 sg. palpiți, 3 palpită; conj. prez. 1 sg. să palpit, 3 să palpite

palpita (a ~) vb., ind. prez. 3 palpită

palpita vb., ind. prez. 1 sg. palpit, 3 sg. și pl. palpită; conj. prez. 3 sg. și pl. palpite

PALPIT s. v. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură.

palpit s. v. BĂTAIE. PALPITARE. PALPITAȚIE. PULSAȚIE. TICĂIT. TRESĂRIRE. ZBATERE. ZVÎCNEALĂ. ZVÎCNET. ZVÎCNIRE. ZVÎCNIT. ZVÎCNITURĂ.

PALPITA vb. 1. a bate, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvâcni, (rar) a zvâcâi, (reg.) a bâcâi, a tâcâti. (Inima ~ cu putere.) 2. v. tremura. 3. v. tresălta. 4. v. fremăta.

PALPITA vb. 1. a bate, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvîcni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima ~ cu putere.) 2. a fremăta, a se înfiora, a tremura. (Nările îi ~.) 3. a fremăta, a se înfiora, a tresălta, a tresări, a vibra. (~ de bucurie, de emoție.) 4. a fremăta, a pulsa, a vibra, a zvîcni. (~ în el o mare bucurie.)