3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

palpit sn [At: PR. DRAM. 200 / A și: pal~ / Pl: (rar) ~e / E: pvb palpita] (Înv) Palpitație.

PALPÍT, palpite, s. n. (Înv.) Palpitație. – Din it. palpito.

PALPÍT, palpite, s. n. (Înv.) Palpitație. – Din it. palpito.

PÁLPIT s. n. (Învechit) Palpitare; palpitație. Oameni cărora le lipsește... puterea imaginațiunii și palpitul inimii. ODOBESCU, S. II 241. În palpit crud sloboade o lungă suspinare. BOLLIAC, O. 69.

PALPÍT, palpituri, s. n. (Înv.) Palpitare; palpitație. – Postverbal al lui palpita.

*pálpit și palpít, a v. intr. (lat. pálpito, -áre; fr. palpiter). Bat maĭ tare: a-țĭ palpita inima de bucurie, de frică. Tremur convulsiv, vorbind de carnea animalelor de curînd ucise. Tremur de emoțiune: a palpita de bucurie. V. zvîcnesc.

palpita vi [At: CALENDARIU (1794), 36/38 / Pzi: ~it și ~tez / E: fr palpiter] 1-2 (D. inimă) A bate (mai puternic decât e normal, sau) neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort sau a unei boli Si: a zvâcni. 3 (D. oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică. 4 (Pan) A se legăna. 5 (Pan) A tremura. 6 (Pan) A licări. 7 (Fig) A se manifesta cu putere. 8 (Fig) A vibra.

PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare.

PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare.

PALPITÁ palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai tare și mai repede decît e normal, din cauza unei emoții; a bate, a zvîcni. Un geam e spart, și vintul Perdeaua cînd agită îți pare că-năuntru O inimă palpită. MACEDONSKI, O. I 19. ♦ (Despre oameni) A fi stăpînit de emoție, a fi tulburat, a tremura. Ea se-ndreptează, palpitînd – transfigurată, Spre clavirul ce-i zîmbește printre fildeșu-nvechit. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Fig. O flacără roșie de rubin scînteia o clipă în altă parte, apoi se schimba încet-încet, pînă ce rămînea palpitînd în locul ei un licurici violet, însuflețit parcă. SADOVEANU, O. VIII 14. 2. Fig. A se manifesta cu putere, a fremăta, a trăi intens. [Coșbuc] a trăit în cea mai strînsă intimitate cu natura și de aceea în creațiunea lui ea palpită de viață, e redată cil atîta măiestrie, cu atîta iubire. GHEREA, ST. CR. III 361. În jurul tău palpită-ntreaga fire, Iar florile-s așa de parfumate, Că-n clipa asta tu respiri iubire! VLAHUȚĂ, O. A. I 80. – Prez. ind. și: (rar) palpitez (MACEDONSKI, O. I 161).

PALPITÁ vb. I. intr. 1. (Despre inimă) A-și înteți ritmul bătăilor, datorită unei emoții sau unei maladii; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (Fig.) A se manifesta puternic, a fi plin de viață. [P.i. palpít și -tez, 3,6 -tă. / < fr. palpiter, it. palpitare].

PALPITÁ vb. intr. 1. (despre inimă) a-și înteți ritmul bătăilor datorită unei emoții sau maladii; a zvâcni. ◊ (despre oameni) a tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (fig.) a se manifesta puternic; a fremăta. (< fr. palpiter, it. palpitare)

A PALPITÁ palpít intranz. 1) (despre inimă, puls) A-și intensifica mișcările (din cauza unei boli, a unei emoții sau a unui efort); a zvâcni; a bate. 2) A fi cuprins de o emoție puternică; a fremăta; a vibra. 3) fig. (despre procese, lucruri etc.) A decurge într-un ritm vioi; a pulsa. Viața palpită. /<fr. palpiter

palpità v. 1. a se mișca involuntar, a avea palpitațiuni: îi palpita inima; 2. fig. a fi foarte mișcat: a palpita de bucurie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

palpít (înv.) s. n., pl. palpíte

palpít s. n., pl. palpíte

palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă

palpitá vb., ind. prez. 1 sg. palpít, 3 sg. și pl. palpítă; conj. prez. 3 sg. și pl. palpíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PALPÍT s. v. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură.

palpit s. v. BĂTAIE. PALPITARE. PALPITAȚIE. PULSAȚIE. TICĂIT. TRESĂRIRE. ZBATERE. ZVÎCNEALĂ. ZVÎCNET. ZVÎCNIRE. ZVÎCNIT. ZVÎCNITURĂ.

PALPITÁ vb. 1. a bate, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvâcni, (rar) a zvâcâi, (reg.) a bâcâi, a tâcâti. (Inima ~ cu putere.) 2. v. tremura. 3. v. tresălta. 4. v. fremăta.

arată toate definițiile

Intrare: palpit (pl. -e)
palpit (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palpit
  • palpitul
  • palpitu‑
plural
  • palpite
  • palpitele
genitiv-dativ singular
  • palpit
  • palpitului
plural
  • palpite
  • palpitelor
vocativ singular
plural
Intrare: palpit (pl. -uri)
palpit (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palpit
  • palpitul
  • palpitu‑
plural
  • palpituri
  • palpiturile
genitiv-dativ singular
  • palpit
  • palpitului
plural
  • palpituri
  • palpiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: palpita
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • palpita
  • palpitare
  • palpitat
  • palpitatu‑
  • palpitând
  • palpitându‑
singular plural
  • palpi
  • palpitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • palpit
(să)
  • palpit
  • palpitam
  • palpitai
  • palpitasem
a II-a (tu)
  • palpiți
(să)
  • palpiți
  • palpitai
  • palpitași
  • palpitaseși
a III-a (el, ea)
  • palpi
(să)
  • palpite
  • palpita
  • palpită
  • palpitase
plural I (noi)
  • palpităm
(să)
  • palpităm
  • palpitam
  • palpitarăm
  • palpitaserăm
  • palpitasem
a II-a (voi)
  • palpitați
(să)
  • palpitați
  • palpitați
  • palpitarăți
  • palpitaserăți
  • palpitaseți
a III-a (ei, ele)
  • palpi
(să)
  • palpite
  • palpitau
  • palpita
  • palpitaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • palpita
  • palpitare
  • palpitat
  • palpitatu‑
  • palpitând
  • palpitându‑
singular plural
  • palpitea
  • palpitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • palpitez
(să)
  • palpitez
  • palpitam
  • palpitai
  • palpitasem
a II-a (tu)
  • palpitezi
(să)
  • palpitezi
  • palpitai
  • palpitași
  • palpitaseși
a III-a (el, ea)
  • palpitea
(să)
  • palpiteze
  • palpita
  • palpită
  • palpitase
plural I (noi)
  • palpităm
(să)
  • palpităm
  • palpitam
  • palpitarăm
  • palpitaserăm
  • palpitasem
a II-a (voi)
  • palpitați
(să)
  • palpitați
  • palpitați
  • palpitarăți
  • palpitaserăți
  • palpitaseți
a III-a (ei, ele)
  • palpitea
(să)
  • palpiteze
  • palpitau
  • palpita
  • palpitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)