PALĂ¹, pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură mișcare de tragere cu coasa sau care poate fi luată o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață. – Cf. alb. palë.

PALIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palie] – Din ngr. paleá.

ilie-pălie sms [At: TDRG / E: Ilie + păli] (Mtp; reg) Sărbătoare pe 21 iulie, ținută de țăranii români, de teamă ca Sfântul Ilie să nu le distrugă holdele.

pal¹ s vz pală¹

pală¹ sf [At: LB / V: pal sn, ~lie / Pl: ~le, (reg) pele / E: cf alb palë] 1 Cantitate de iarbă sau de păioase care se taie dintr-o singură tragere cu coasa. 2 Cantitate de fân, de paie etc. care se poate lua o dată cu furca. 3 (Pex) Grămadă mică de fân, de iarbă, de paie etc. Si: (reg) palhă¹. 4 (Pex; nob) Furcă pentru fân, pentru paie etc. 5 (Pex) Strat. 6 (Pex) Fâșie. 7 (Pex) Val. 8 (Pex) Undă. 9 Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele au fost pieptănate și înfășurate pe bobine, în cruce.

pală³ sf [At: LM / Pl: ~le / E: ger Pale] 1 (Îvr) Lopată. 2 (Spc) Lopată de scos pâinea din cuptor. 3 (Pex) Sapă.

pală⁶ sf [At: ȘEZ. I, 282 / Pl: ~le / E: cf păli] (Reg; îe) A-i păzi ~la (cuiva) A pândi pe cineva.

palie² sf vz pală¹

palie¹ sf [At: PALIA (1581), 3/14 / A și: palie / Pl: ~ii / E: ngr παλαιά] (Bis; înv) Carte care conține Vechiul Testament.

paliu⁴, ~ie a [At: CHIRIȚESCU, GR. 252 / Pl: ~ii / E: cf pală²] (Mun) Viteaz.

paliu³, ~ie a [At: SCRIBAN, D. / V: paniu, ~ie / Pl: ~ii / E: cf pală⁵] (Mun; Olt) 1 Nebun. 2 Prost.

paliu², ~ie [At: VISSARION, ap. SCL 1969, 132 / V: paniu, ~ie / Pl: ~ii / E: nct] (Mun; Olt) 1 a (D. picioare; pex; d. oameni sau animale) Schilod. 2 a Paralizat. 3 a Șchiop. 4 av Șontâc. 5 a (D. ochi; pex; d. oameni) Sașiu. 6 av Strâmb.

paniu¹, ~ie a vz paliu²

paniu², ~ie a vz paliu³

pălie² sf [At: ALR I, 833/9 / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Cobilă la plug. 2 Un fel de leasă care se adaugă la sanie pentru a o înălța spre a putea încărca în ea ceva.

pălie¹ sf [At: MARIAN, S. R. I, 113 / V: (reg) părlie^[1] / Pl: ~ii / E: păli¹ + -ie] (În credințele populare; șîs) Ilie ~, Ilie cu ~ Sărbătoare ținută în preajma zilei de Sfântul Ilie, cu scopul de a preveni focul, trăsnetele și mai ales arșițele prea mari care distrug semănăturile Si: (pop) opârlie.

pârlie^[1] sf vz pălie¹

ILIE 👉 PĂLIE.

PALĂ¹, pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață. – Et. nec. Cf. alb. pale.

PALIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palie] – Din ngr. paleá.

PALĂ¹, pale, s. f. Cantitate de iarbă sau de păioase care se taie dintr-o singură tragere cu coasa; cantitate de fîn, de paie etc. care se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă. Valuri turburi creșteau amestecate cu pale de fîn, cu strujeni și cu găteje. SADOVEANU, O. II 141. Se pleca holda, așezîndu-și aurul pale-pale pe unde treceau cu aripele lor secerătorile. ANGHEL, PR. 83. N-ai nimic în car, păcătosule? – Jupîn ceauș. nimic; o pală de fînaț. DELAVRANCEA, S. 206. ◊ (Prin analogie, în legătură cu diverse lucruri care se despart în fîșii, pături, valuri) Prin văi se înmlădiau pale de ceață. SADOVEANU, O. VI 95. O pală groasă de zăpadă îl izbi peste ochi. DELAVRANCEA, H. T. 255. Pale de umbră se lățesc pe măguri. VLAHUȚĂ, O. A. 418. ◊ Fig. Vremea... s-așterne-n pale. VLAHUȚĂ, P. 33.

PALIU, -IE, palii, adj. (Regional; despre privire) încrucișat, ponciș, strîmb. (Adverbial) Nu e chior, Se uită cam paliu, asta e tot. De văzut vede bine. STANCU, D. 44.

PALĂ¹ ~e f. 1) Cantitate de iarbă sau de plante cerealiere, care se taie printr-o singură tragere cu coasa sau care se ia o dată cu furca. 2) Strat suprapus al unei materii înfoiate. 3) Suflare ușoară; adiere; boare. [G.-D. palei] /Orig. nec.

PALIE ~i f. înv. Carte care conține Vechiul Testament. /<ngr. palaiá

pală f. 1. furcă de fân; 2. cât se cosește dintr’odată cu pala: fânul cădea pale-pale; 3. fig. massă: pale de lumină, de nori. [Metaforă din pală, sabie].

pală f. toană; un arțag, o pală, de cam cert din gură PANN. [Tras din pălì, a lovi].

Palia f. 1. cea mai veche traducere a Pentateucului, tipărită la Orăștie în 1582; 2. Biblia ilustrată cu legende apocrife. [Gr. mod. PALAIÀ, cea veche].

Pălie m. supranumele sfântului Ilie, cel care pălește holdele: fugiți smeilor..., căci iată că vine Ilie Pălie să vă potopească, să vă pârjolească ISP. ║ Păliile (Pârliile) f. pl. surori ale St-lui Ilie, cari aduc foc, arșiță și boale arzătoare: serbat de popor la 19 Iulie, cu o zi înainte de Sf. Ilie. [Aluziune la păli, pârli].

Pârlie f. pl. V. Pălie.

Ilíe m. (vsl. Iliĭ, Ilia, d. mgr. Ilias, vgr. Elias, cuv. ebr.). Numele unuĭ sfînt profet căruĭa poporu îĭ atribuĭe stăpînirea tunetelor și fulgerelor. (Sărbătoarea luĭ, la 20 Ĭulie, de cînd încep a fi mîncate merele și perele). Ilie Pălie (din po-Ilie?), o sărbătoare băbească a doŭa zi de Sfîntu Ilie (cînd, dacă lucrezĭ, ți se pălesc holdele, și de aceĭa ĭ-ar și zice Pălie!).

2) pálă f., pl. pale și pele (ung. pálla, a. î.). Fîn cît coseștĭ dintr’o singură lovitură cu coasa orĭ cît apucĭ cu furca, plavină. Lînă cîtă și cum ĭese din darac și din pĭeptenel (12 pele formează un caĭer). Pală de ceață, strat (pătură) de ceață. Pală de lumină, dungă de lumină. Pală de foc, limbă (fășie) de foc. – În Trans. rar și palhă, pl. e (ung. pálha).

pálhă, V. pală 2.

palíŭ, V. paniŭ.

paníŭ, -íe adj. Munt. Șpanchĭ convergent. – În vest paliŭ. – În BSG. 1922, 163: paniŭ, nebun, prost (Prah.).

pălíe, V. ilie.

pală s. f., g.-d. art. palei; pl. pale

palie (înv.) s. f., art. palia, g.-d. art. paliei; pl. palii, art. paliile (desp. -li-i-)

paliu (reg.) adj. m., f. palie; pl. m. și f. palii

pală s. f., g.-d. art. palei; pl. pale

palie (înv.) s. f., art. palia, g.-d. art. paliei; pl. palii, art. paliile

paliu (reg.) adj. m., f. palie; pl. m. și f. palii

pală (de fân, de vânt, de avion, strat, paloș, capriciu, piesă vestimentară) s. f., g.-d. art. palei; pl. pale

palie s. f., art. palia, g.-d. art. paliei; pl. palii, art. paliile

paliu adj. m., f. palie; pl. m. și f. palii

palie, palii s. f. (Înv.) Nume dat scrierilor biblice ale Vechiului Testament sau uneori numai primelor cinci cărți (Pentateuhul). ◊ Palia de la Orăștie = carte tipărită la Orăștie în 1582 de diaconul Șerban, fiul lui Coresi. Traducătorii (Mihail Tordași, Ștefan Herce, Efrem Zacan, Moise Peștișel și Archirie) au folosit Pentateuhul maghiar al lui Heltai Gaspar (Cluj, 1551), o versiune latină și una slavonă a Bibliei. [Acc. și: palie] – Din gr. palea.

paliu, -e, palii adj. nebun

PALĂ s. 1. (reg.) palhă. (~ de iarbă, de fân.) 2. v. adiere.

PALĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, paloș, pătură, poftă, prosteală, sclifoseală, strat, toană.

PALIE s. v. vechiul testament.

PALIU adj. v. paralizat.

PALĂ s. 1. (reg.) palhă. (~ de iarbă, de fîn.) 2. adiere, boare, suflare, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simțea nici o ~ de vînt.)

pală s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. PALOȘ. PĂTURĂ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. STRAT. TOANĂ.

palie s. v. VECHIUL TESTAMENT.

paliu adj. v. PARALIZAT.

paliu³, -ie, adj. (reg.) viteaz, cutezător.

paliu², -ie, adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, țicnit; prost.

pălie², pălii, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. leasă adăugată saniei pentru a putea încărca cu lemne, cu fân, cu paie etc.

pălie¹, pălii, s.f. (pop.) sărbătoare din preajma zilei de sf. Ilie, pentru prevenirea focului, trăznetelor și arșiței; opârlie.

pálă, pale, s.f. Cantitate de fân, de paie etc., cât se ține o dată în furcă sau se taie dintr-o singură tragere cu coasa. – Cf. alb. palë (DEX, MDA).

pală, pale, s.f. – Cantitate de fân, de paie etc., cât se ține o dată în furcă sau se taie dintr-o singură tragere cu coasa (Bilțiu, 1999). – Cf. alb. palë (DEX, MDA).

pală, pale, s.f. – Cantitate de fân, de paie etc. cât se ține o dată în furcă sau se taie dintr-o singură tragere cu coasa (Bilțiu 1999). – Cf. alb. palë.