14 definiții pentru palid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido.

PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido.

PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. (Despre oameni) Fără sînge în obraz, alb la față (din cauza unei emoții, a unei boli etc.). Palidă, c-un zîmbet melancolic, avea niște ochi adînci, măriți de cearcăne negre. BART, E. 363. Atîtea nopți de zbucium și veghere Ce slab și palid te-au făcut la față! IOSIF, V. 159. El vine trist și gînditor Și palid e la față. EMINESCU, O. I 172. ♦ Fără strălucire, lipsit de intensitate luminoasă. Mă aflu în curtea unei clădiri bine îngrijite, cu ferestre mari lucind în soarele palid al dimineții. SADOVEANU, O. VI 357. Reci și palide-n senin Se ivesc deasupra stele. TOPÎRCEANU, B. 39. Și cadrele-aurite ce de păreți sînt prinse Sub palida lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. A. 109. ◊ (Adverbial) Mulțimea dimprejur rîse palid, fără veselie. DUMITRIU, N. 29.

PÁLID, -Ă adj. 1. Galben, pal, alb la față. 2. Fără strălucire, lipsit de intensitate luminoasă. [< lat. pallidus, cf. it. pallido].

PÁLID, -Ă adj. 1. (despre oameni) fără sânge în obraz, galben, alb la față; pal. 2. fără strălucire, șters, lipsit de vigoare. (< lat. pallidus, it. pallido)

PÁLID ~dă (~zi, ~de) 1) (despre față) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emoții). 2) (despre persoane) Care are fața cu o astfel de culoare. 3) (despre lumină) Care este lipsit de intensitate; fără strălucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizează prin intensitate scăzută; puțin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; șters. Expunere ~dă. /<lat. pallidus, it. pallido

palid a. 1. decolorat: față palidă; 2. care lucește puțin: lumină palidă; fig. palida înțelepciune EM.; 3. fără lustru: stil palid.

*pálid, -ă adj. (lat. pállidus). Galben de frică saŭ de boală saŭ din natură: om palid, față palidă. Slab, fără strălucire, vorbind de colorĭ saŭ de lumină: lumina palidă a luniĭ. Fig. Fără vigoare; stil palid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide

pálid adj. m., pl. pálizi; f. sg. pálidă, pl. pálide


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁLID adj. 1. galben, îngălbenit, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 2. v. estompat. 3. v. difuz. 4. v. slab.

PALID adj. 1. galben, îngălbenit, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 2. estompat, pal, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. difuz, potolit, slab, stins. (O lumină ~.) 4. pal, slab, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.)

Palid ≠ aprins, țipător, viu, rumen, violent


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

față palidă expr. v. față (1).

Intrare: palid
palid adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palid
  • palidul
  • palidu‑
  • palidă
  • palida
plural
  • palizi
  • palizii
  • palide
  • palidele
genitiv-dativ singular
  • palid
  • palidului
  • palide
  • palidei
plural
  • palizi
  • palizilor
  • palide
  • palidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)