PALATALIZARE, palatalizări, s. f. (Fon.) Faptul de a (se) palataliza; modificare fonetică prin care o consoană nepalatală devine palatală (2). – V. palataliza.^[1]

palatalizare sf [At: PUȘCARIU, L. R. I, 249 / Pl: ~zări / E: palataliza] (Fon) Modificare fonetică prin care o consoană devine palatală (8-11) Si: muiere².

PALATALIZARE, palatalizări, s. f. (Fon.) Faptul de a (se) palataliza; modificare fonetică prin care o consoană oarecare devine palatală (2). – V. palataliza.

PALATALIZARE s. f. Faptul de a palataliza. [Petru Maior] este cel dintîi care pune problema vechimii palatalizării. MACREA, F. 44.

PALATALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) palataliza și rezultatul ei; muiere. [< palataliza].

palataliza vt [At: CADE / Pzi: ~zez / E: fr palataliser] (Fon) A modifica o consoană oarecare într-o consoană palatală (8-11), mutându-i locul de articulație în regiunea palatului² Si: a muia.

PALATALIZA, palatalizez, vb. I. Tranz. A transforma un sunet nepalatal într-unul palatal (mutînd locul de articulație în regiunea palatului dur).

PALATALIZA vb. I. tr., refl. A da sau a căpăta un timbru palatal, a (se) transforma într-un sunet palatal; a (se) muia. [Cf. fr. palataliser].

PALATALIZA vb. tr., refl. a (se) transforma o consoană nepalatală într-una palatală; a (se) muia. (< fr. palataliser)

A PALATALIZA ~ez tranz. A face să se palatalizeze. /<fr. palataliser

A SE PALATALIZA pers. 3 se ~ează intranz. (despre sunete consonante) A căpăta un caracter (timbru) palatal. /<fr. palataliser

palatalizare s. f., g.-d. art. palatalizării; pl. palatalizări

palatalizare s. f., g.-d. art. palatalizării; pl. palatalizări

palatalizare s. f., g.-d. art. palatalizării; pl. palatalizări

palataliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. palatalizez, 3 palatalizează; conj. prez. 1 sg. să palatalizez, 3 să palatalizeze

palataliza (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizează

palataliza vb., ind. prez.1 sg. palatalizez, 3 sg. și pl. palatalizează

palatalizez, -zare inf. s.

PALATALIZARE s. (FON.) muiere. (~ unei consoane.)

PALATALIZARE s. (FON.) muiere. (~ unei consoane.)

PALATALIZA vb. (FON.) a (se) muia. (Consoane care s-au ~.)

PALATALIZA vb. (FON.) a (se) muia. (Consoane care s-au ~.)

PALATALIZARE s. f. (< palataliza, cf. fr. palataliser): transformare a unui sunet nepalatal într-unul palatal, prin mutarea locului de articulație în regiunea palatului dur al gurii, sub influența unui i sau e următor. Astfel, în limba română este cunoscută p. labialelor b, p, m, f și v în cuvinte cu pronunțare regională ca g’ine (bine), k’icior (picior), n’ere (miere), h’erbe (fierbe) și y’ine (vine) și p. dentalelor d și t în cuvinte tot cu pronunțare regională ca bag’e (bade), frače (frate) etc. Tot p. este și trecerea inversă, de la rostirea regională „brață”, „săc”, „șăd”, „zăr” la rostirea literară „brațe”, „sec”, „șed”, „zer”, prin p. parțială a consoanelor ț, s, ș, z (în locul lui ă nepalatal, apare e prepalatal).