17 definiții pentru părtaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRTÁȘ, -Ă, părtași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care participă (împreună cu altele) la o activitate, care ia parte la o acțiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoană căreia cineva îi încredințează gândurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. Persoană care se bucură (împreună cu altele) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoană care primește o parte dintr-un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană. – Parte + suf. -aș.

PĂRTÁȘ, -Ă, părtași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care participă (împreună cu altele) la o activitate, care ia parte la o acțiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoană căreia cineva îi încredințează gândurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. Persoană care se bucură (împreună cu altele) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoană care primește o parte dintr-un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană. – Parte + suf. -aș.

părtaș, ~ă smf [At: CORESI, EV. 437 / Pl: ~i, ~e / E: parte + -aș] 1-2 Persoană (care primește sau) căreia i se dă o parte dintr-un bun material Si: (îrg) părtălaș (1-2). 3-4 Persoană care (stăpânește ori) folosește un bun material împreună cu o altă persoană Si: (reg) partaleș, (îrg) părtălaș (3-4) Vz asociat, tovarăș. 5 Persoană care beneficiază, împreună cu alta sau cu altele, de un bun spiritual. 6 Persoană care are de suportat, împreună cu alta sau cu altele, un necaz. 7 Persoană care participă, alături de alta sau de altele, la o activitate Si: participant. 8 (Spc) Persoană care participă, alături de alta sau de altele, la o acțiune reprobabilă Vz complice. 9 (Rar) Partizan al unei doctrine. 10 Persoană căreia cineva îi încredințează gândurile sale intime Si: confident.

PĂRTÁȘ, -Ă, părtași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care participă la o activitate, care ia parte la o acțiune. Ca tovarăș, era părtaș la toate, și la pagubă și la cîștig. CREANGĂ, O. A. 250. El n-a venit... La veselia noastră părtaș a fi nu vrea. ALECSANDRI, T. II 90. ◊ (Rar, fără determinări) Cum a ars el inima unei mame, așa să-i ardă inima sfîntul Foca de astăzi, lui și tuturor părtașilor săi. CREANGĂ, A. 9. ♦ Partizan, adept. Ca să-și numere părtașii, Vlad, adînc și nepătruns, Vrea să vadă cine-i prinde gîndul, pentru toți ascuns! DAVILA, V. V. 36. ◊ (Adjectival) Aș putea, vecia cu tovărășie Să o iau Părtașa glodurilor mele. ARGHEZI, V. 18. 2. Cel care se bucură sau beneficiază de ceva. Cine vrea părtaș să fie Dreptului pe-acest pămînt, După Tudorin să vie! COȘBUC, P. II 110.

PĂRTÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care ia parte la o acțiune în comun cu alta; participant. 2) Persoană care adoptă și susține o cauză; partizan; adept. 3) Persoană care posedă un bun împreună cu alta (sau altele). /parte + suf. ~aș

părtaș m. 1. care iea parte: părtaș la veselia noastră; 2. partizan.

părtáș, -ă adj. (d. parte). Participant, care ĭa parte la ceva: părtaș la veselie, la cîștig (V. acționar), la nenorocire. Implicat, cómplice: părtaș la crimă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

părtáș s. m., pl. părtáși

părtáș s. m., pl. părtáși

părtaș, pl. părtași, f. părtașă, pl. părtașe

părtáșă s. f., art. părtáșa, g.-d. art. părtáșei; pl. părtáșe

părtáșă s. f., g.-d. art. părtáșei; pl. părtáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRTÁȘ s. v. adept, partizan, susținător.

PĂRTÁȘ s. 1. (înv.) soț, soție. (I-a fost ~ în toate împrejurările vieții.) 2. v. asociat. 3. v. coautor. 4. participant. (~ la bucuriile mele.) 5. v. confident. 6. v. complice.

părtaș s. v. ADEPT. PARTIZAN. SUSȚINĂTOR.

PĂRTAȘ s. 1. (înv.) soț, soție. (I-a fost ~ în toate împrejurările vieții.) 2. asociat, tovarăș, (înv. și reg.) sîmbraș, (reg.) ortac, prieten. (~ în afaceri.) 3. coautor. (~ la o inițiativă.) 4. participant. (~ la bucuriile mele.) 5. confident. (Îl face ~ al gîndurilor sale.) 6. (JUR.) complice, copărtaș, (înv.) ajutător. (~ cu cineva la săvîrșirea unei infracțiuni.)

PĂRTÁȘĂ s. asociată, tovarășă, (înv. și reg.) soață. (~ într-o afacere.)

PĂRTAȘĂ s. asociată, tovarășă, (înv. și reg.) soață. (~ într-o afacere.)

Intrare: părtaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părtaș
  • părtașul
  • părtașu‑
plural
  • părtași
  • părtașii
genitiv-dativ singular
  • părtaș
  • părtașului
plural
  • părtași
  • părtașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)