16 definiții pentru complice (s.m.)
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLICE, complici, -ce, s. m. și f. Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, p. ext., care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile. – Din fr. complice.
COMPLICE, complici, -ce, s. m. și f. Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, p. ext., care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile. – Din fr. complice.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complice smf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr complice] 1 Persoană care participă, în mod secundar, la săvârșirea unei acțiuni. 2 (Pex) Persoană care ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLICE, complici, -e, s. m. și f. Persoană care participă în mod secundar la săvîrșirea unei infracțiuni. ♦ Persoană care înlesnește, sprijină, tolerează sau ascunde o faptă (de obicei neîngăduită) a cuiva. [Camerista] devenise confidenta și oarecum complicea stăpînei. C. PETRESCU, Î. II 225. ◊ Fig. Soția lui e groaza, și noaptea – a lui complice! ALECSANDRI, P. III 300.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLICE s.m. și f. Participant la săvîrșirea unei infracțiuni. ♦ Cel care înlesnește sau ascunde o faptă (de obicei penală, reprobabilă) a cuiva. [< fr., it. complice, cf. lat. med. complex].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLICE s. m. f. cel care înlesnește sau ajută la săvârșirea unei fapte; părtaș. (< fr., it. complice)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPLICE1 ~i m. Persoană care participă sau contribuie la realizarea unei fapte reprobabile; acolit. ~ele asasinului. /<fr. complice
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPLICE2 adj. invar. Care favorizează săvârșirea unei acțiuni reprobabile. Ton ~. Tăcere ~. Surâs ~. /<fr. complice
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complice m. care iea parte la greșala, la crima altuia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cómplice și (ob.) -íce s. (lat. cómplex, cómplicis, d. plicare, a încovoĭa, a pleca; it. sp. cómplice, fr. complice. V. complic). Părtaș, implicat la răŭ: complicele, complicea crimeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
complice adj. m., s. m., pl. complici; adj. f., s. f. sg. și pl. complice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!complice adj. m., s. m., pl. complici; adj. f., s. f. sg. și pl. complice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
complice s. m., pl. complici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complice, -ci.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMPLICE s. (JUR.) copărtaș, părtaș, (înv.) ajutător. (~ la săvârșirea unei infracțiuni.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPLICE s. (JUR.) copărtaș, părtaș, (înv.) ajutător. (~ la săvîrșirea unei infracțiuni.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
COMPLICE aghiotant, alergător, ambasador, audient, caraulă, cenușăreasă, cirac, deputat, emisar, escortă, fartițier, olac, omal, pontagiu, pontator, secretar, sol, șesar, șestar, șustangiu, tabadură, tirangiu, tiră, tovarăș.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M51) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
complice, complicisubstantiv masculin complice, complicesubstantiv feminin
- 1. Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Persoană care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Camerista] devenise confidenta și oarecum complicea stăpînei. C. PETRESCU, Î. II 225. DLRLC
- Soția lui e groaza, și noaptea – a lui complice! ALECSANDRI, P. III 300. DLRLC
-
-
etimologie:
- complice DEX '09 DEX '98 MDN '00